Frig
La graniţele memoriei e atâta de frig încât
dacă o lebădă ar fi împuşcată
în rană un bătrân ar putea locui.
La graniţele memoriei e atâta de frig încât
numai vecinii stau până-n brâu în făină de lemn şi cântă
numai vecinii – ca nişte flăcări verzui.
***
Poemul despre Poezie
Toată viaţa am adunat cârpe să-mi fac o sperietoare.
Îmi amintesc zilele în care ascuns sub pat îmi desăvârşeam
lucrarea
grămada de pantofi vechi pe care îmi rezemam capul uneori
când adormeam
iar acum când e gata
noapte de noapte sting lumina şi numai
bănuind-o acolo
încep să urlu de spaimă.
Ion Mureșan