Făpturi în umbra anului apun
și drumuri, fapte cad în neființă.
Sunt, totuși, înc-atâtea cu putință!
Din destrămări și negură m-adun.
În valea încercată de-ndoieli
și numai rar, ce rar, de vreo credință,
sunt, totuși, încă multe cu putință,
minuni, aurore, râset și-nvieri.
Când orice așteptare s-ar părea
deșartă, cu putință-i, draga mea,
un zumzet planetar, de stupi, în vară.
Și dincolo, în noapte, s-ar putea
ca ochii mei să nu mai moară
de când păstrează-n ei frum’sețea ta.
Lucian Blaga