Mariana Rogoz Stratulat 
M-am prefăcut
în apă vie
să-ţi astâmpăr
arşiţa buzelor
– rece agonie.
M-am prefăcut
în picături de rouă
să-ţi sărut
urmele paşilor
sub lună nouă…
Eram
în fiecare anotimp:
ochii din cer
murind,
reînviind,
o bluză de mătase
rămasă
la tine-acasă,
un ceas tăcut,
un ziar pierdut,
o piatră istovită
strivită de-o copită,
un şal albastru,
un gând sihastru,
o frunză de pelin,
o pasăre…
un chin…
Sursa foto: doxologia.ro
