Mara Popa 
Cerul e înstelat,
Privește!
Pianul cântă … pentru noi,
Zâmbește!
Cafeaua, unde e?
Scaunul tău e liber, de ce?
Ce se-ntâmplă, dragule?
Totul a devenit o nesfârșită noapte…
E șapte fără zece…
Pianul încă nu a încetat…
În suflet e rece, rece…
Tu nu mai vii?
Iubirea ta unde-a rămas?…
Se simte miros de zambilă,
De ploaie și turtă dulce
În această clipă,
Spune-mi, gândul tău spre ce se duce?
Observă cerul…
E plin de boabe de cafea,
Se amestecă cu dansul
Din ploaia mea…
Mă-nconjoară un albastru intens…
Haide în brațe la mine…
Zâmbetul tău mă făcea să zâmbesc…
Haide să ne fie bine…
Haide să prindem trenul, același, amândoi…
Nu ne trebuie bilet,
E gratis, dacă suntem noi, amândoi…
E dor, e noapte și târziu…
Sper să ne întâlnim în vis…,
Luna e acoperită cu cerul argintiu,
Povestea aceasta trebuia să nu fi apus…
Sursa foto: pinterest.com
