Un semn de întrebare

Azi nu ne spunem nimic,
ne privim în suflet.
Ne dor întrebările.
Tu într-un colţ al lumii,
eu în altul.
Pedepsiţi parcă de viaţă,
stăm pe coji de gânduri,
ascultându-ne unul altuia
bătăile inimii.
Liniştea asta
are un diagnostic fatal,
cine poate să-l pronunţe?
Preferăm să mergem mai departe
cu simptome de dor,
pe care le înşelăm
cu o pilulă de tăcere,
înghiţită cu regretul
că nu ne-am spus totul.
Ca să ne vindecăm unul de altul
ne-ar trebui un infinit de secunde
şi nu ştiu dacă dragostea aşteaptă.
Rămâne acest „feeling” înaripat,
o respiraţie cu puncte de suspensie
şi un semn de întrebare.

Sursa foto: pinterest.com