„Fără tine, noi nu suntem!”

Căldura pe care a adus-o venirea ta a readus la viață întreaga mea ființă. A fost la fel de surprinzătoare precum soarele care apare întâmplător pe cerul de noiembrie, transformând pentru câteva clipe întreaga natură copleșită de lacrimile cerului, într-o primăvară pierdută.
Tu ai fost Soarele care, printr-o mângâiere timidă, a reușit să distrugă  zidul ce îmi înconjura de mult timp inima, scăldată în lacrimile reci ale singurătății.
M-ai ajutat să redescopăr frumusețea inegalabilă a celui mai de preț  sentiment…
Am regăsit iubirea care parcă mă aștepta de mult timp și m-am regăsit pe mine, cea pe care nu demult, o simțeam o străină, venită din altă lume… Lumea frumosului și a dragostei… O lume în care îmi era imposibil să ajung.
Dar am reușit… și doar datorită ție, pentru că venirea ta a însemnat fericire!
Fiecare clipă trăită alături de tine se scurge la fel ca firele de nisip din clepsidra uitată pe noptiera ta.
Era dimineață… simpla ta prezență mă fascina… dormeai ca un înger trist rămas fără aripi în urma izgonirii din Paradis, încă nepregătit pentru a suporta viața de jos, cum obișnuiai să o numești în momentele în care te îndoiai că locul tău trebuie sa fie aici, în banalitatea umilei existențe, între oamenii comuni care nu reușesc să își depășească condiția și să gândească mai departe de tiparele cotidiene… îmi imaginam viața ta ca fiind o luptă crâncenă intre vis și realitate, un permanent război între ceea ce eşti şi ceea ce ai putea fi… nimeni nu era capabil să te înțeleagă, spunându-mi adesea că oamenii cu jumătăți de idealuri nu pot fi înțeleși, ducând o luptă împotriva propriei existențe…

Dar eu știam că tu ești special, am descoperit asta din prima clipă în care privirile noastre s-au întâlnit, la balul mascat, organizat parcă special pentru a ne regăsi după lunga călătorie a singurătății…
Nu a fost nevoie decât de o singură privire ca să trezească în mine sentimentul unei revederi pe care am căutat-o cu speranță, umbrită de cele mai multe ori de mari dezamăgiri . Un simplu dans a fost suficient ca intre inimile noastre sa reînnoiască jurământul pe care l-am depus cu mult timp în urmă când furia zeilor ne-a despărțit, pedepsindu-ne să ne căutăm până când vom deveni iarăși o sigură ființă..
M-am ridicat încet din pat și te-am lăsat să dormi liniștit… Mă pregăteam să plec spre birou. Era o zi grea, ultima înainte de concediul de sărbători la Sinaia, pe care l-am pregătit în detaliu cu o lună înainte…
Ți-am pregătit cafeaua în grabă fiind deja în întârziere… Coborai scările cu ochii închiși şi părul ciufulit… Probabil încă nu îți reveniseşi din visul pe care urma să mi-l povestești seara la cină…
Ți-ai luat cafeaua, întorcăndu-te înapoi în cameră, spunându-mi „Astăzi stau acasă!”
Privirea ta era tristă, vocea stinsă și mișcările lente… Tulburarea ta m-a speriat, dar mi-am pus toate speranțele în visul acela…
Toată ziua, gândul mi-a fost la tine… Mi-ai trimis un mesaj care mi-a mai dat puțin curaj „Fără tine, noi nu suntem!” Un zâmbet mi-a apărut pe față dar totuși, aveam o presimțire ciudată, așa că mi-am luat câteva dosare să-mi continui munca acasă, asigurându-mă întâi că ești bine.
Totul era stins și o frică puternică mi-a invadat tot corpul… gândul că ceva ți se întâmplase îmi îngreuna respirația… Am deschis în grabă ușa și, strigându-te, am ajuns în dormitor.
Erai întins pe jos, fața îți era albă și corpul rece. Cu fața plină de lacrimi ți-am luat din mana telefonul și am citit cu respirația tăiată mesajul anonim care spunea „Adela a suferit un accident grav. A murit pe loc!”
Ți-am luat repede pulsul și respirai… Am sunat la salvare și în zece minute am ajuns la spital…
După lungi așteptări, doctorul a ieșit și mi- a spus plin de speranță „Printr-o minune, trăiește, dar ceva s-a întâmplat cu el…”
Am simțit cum inima mi se umple de bucurie datorită faptului că trăiești… Am intrat în salon… Aparatele produceau un zgomot insuportabil… Ai deschis ochii și m-ai întrebat cine sunt…

O lacrimă mi-a curs pe obraz și ti-am vorbit în șoaptă… „Sunt soția ta! De azi vom începe o nouă viață, împreună, pentru că eu fără tine nu sunt, iar unul fără altul nu suntem…”

Sursa foto: pinterest.com