Corina Livia NegreaCorina Livia Negrea
04.12.2016

Îmi este dor

Îmi este dor de clipa păstrată-n scrinul vremii,

Ferită de tăişul unui pumnal hain.

De clipa răvăşită la marginea durerii,

Culeasă cu blândeţe de-un menestrel blajin…

 

Îmi este dor de clipa ce-a răscolit talazuri

Când buzele-ţi arzande sărutul mi-au gustat.

De clipa tatuată pe-ale dorinţei ziduri,

Când curbele fierbinţi îndeamnă la păcat…

 

Îmi este dor de clipa când mi-ai privit în suflet

Şi-ai răsturnat sertarele cu amintiri confuze,

De clipa mistuită în jarul unui zvâcnet

Ivit sub pulberea de stele cernută peste frunze…

 

Îmi este dor de clipa tivită pe valul de-aşteptare

Când orele dansează cu timpul în paşi de menuet.

De clipa rostogolită în prima-mbrăţişare

Când între noi se risipea ultimul pas absent…

 

Îmi este dor de clipa ninsă peste frânturi de noapte

Ce-a izgonit vechi umbre ce-ntunecau privirea.

De clipa murmurată, ascunsă printre şoapte,

Mirată că noi doi…reinventăm iubirea…

(Sursă foto: The Pho.to blog)