Literatura de azi
Există puține cuvinte păstrate din acea zi de duminică sărbătorită la Alba-Iulia, dar și în București. Ele sunt, însă, de neuitat și merită să fie recitite cât mai des. Mai ales în decembrie…
La București, Regele Ferdinand, fiul său, Alteţa Sa Principele Carol, precum şi alţi membri ai Familiei Regale, i-au întâmpinat în ziua de 1 Decembrie 1918 pe reprezentanții Guvernului de la acea vreme, precum şi pe un grup de delegaţi ardeleni, veniţi tocmai de la Alba-Iulia. În cinstea lor a fost organizată o întâlnire specială ce a durat până la miezul nopţii, iar Regele Ferdinand a avut un discurs emoționant în fața tuturor celor prezenți.
„După Basarabia, după Bucovina, mai lipsea o piatră din cele mai scumpe: Ardealul cu ținuturile din Ungaria locuite de Români. Azi ne-aţi adus și această ultimă piatră a clădirii, care încoronează marea operă de unire. Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice, bazate pe principii democratice ce sunt o chezășie pentru dezvoltarea firească a unei vieţi sănătoase, ele sunt cimentate prin credinţa nestrămutată a unui şir întreg de generaţii, de apostoli ai idealului naţional (…) Să consacrăm unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar şi unirea în muncă roditoare, prin strigătul: Trăiască România mare, puternică şi unită!“
Una dintre figurile importante ale Unirii de la 1918 a fost Iuliu Maniu. Discursul lui de la Alba-Iulia, imediat după proclamarea Marii Uniri, are un mesaj pe care cei de azi, cetățenii României secolului 21, ar trebui să-l aprofundeze și, mai ales, să-l înțeleagă:
„Noi, onorată Adunare Naţională, privim înfăptuirea unităţii noastre naţionale un triumf al libertăţii omeneşti. Noi nu voim să devenim din oprimaţi oprimatori, din asupriţi asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi a tuturor cetăţenilor. Noi propunem decretarea unirei cu Regatul României a întregei Transilvanii, a întregului Banat şi a întregului teritoriu locuit de Români al Ungariei. Pe aceste teritorii locuiesc însă şi alte neamuri, cu alte însuşiri şi alte tradiţii. Noi nu voim să răpim individualitatea etnică, nici fiinţa naţională a acestor neamuri. Noi nu vroim să răpim limba nimănui, ci vrem ca fiecare om să aleagă liber limba şi credinţa în care vrea să trăiască atât în viaţa lui particulară, cât şi în legătură cu viaţa de stat. Noi nu vrem să verse nimenea lacrimile pe cari le-am vărsat noi atâtea veacuri şi nu voim să sugem puterea nimănui, aşa cum a fost suptă a noastră veacuri de-a rândul.”
Tot la Alba-Iulia, la Adunarea Națională a tuturor românilor din Ungaria și Transilvania, Vasile Goldiș a fost unul dintre cei care au rostit vorbe memorabile. Iată un fragment:
[…] Naţiunile trebuiesc liberate. Între aceste naţiuni se află şi naţiunea română din Ungaria, Banat şi Transilvania. Dreptul naţiunii române de a fi liberă îl recunoaşte lumea întreagă, îl recunosc acum şi duşmanii noştri de veacuri. Dar odată scăpată din robie, ea aleargă în braţele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea această. Libertatea acestei naţiuni înseamnă unirea cu Ţara Românească.
Bucăţirea poporului românesc n-a fost urmarea vreunei legi economice, în care terminologie se ascunde minciună. Dimpotrivă, teritoriul dintre Nistru, Tisa şi Dunăre constituie cea mai ideală unitate economică aproape autarchie.
Bucăţirea trupului românesc a fost act de barbarie. Distrusă barbar, unirea tuturor Românilor într-un singur Stat, este cea mai firească pretenţiune a civilizaţiunei.
Teritoriile locuite de Români de la descălecarea lui Traian şi până astăzi au fost teritorii româneşti. Nu există putere de a suci logica până acolo, ca invadările elementelor străine dirijate pe aceste teritorii în chip artificial şi prin abuzul de putere al Statului cu scopul desfiinţării noastre naţionale, să poată clătina dreptul nostru de proprietate asupra acestor teritorii. Aşa ceva ar fi sancţionarea crimei şi ar constitui o pălmuire a civilizaţiunii, care principial nu admite substituirea dreptului prin brutalitate.
După drept şi dreptate, Românii din Ungaria şi Transilvania dimpreună cu toate teritoriile locuite de dânşii trebuie să fie uniţi cu Regatul Român.”
Cu gândul la ei, cei de-atunci, să privim optimiști mai departe, spre zilele frumoase care vor urma în istoria României.
