Emil Brumaru 
***
Se uita la mine de parcă vroia să-mi spună ceva,
Dar nu mi-a spus nimic, nimic nu mi-a spus,
Ci și-a ridicat brațele albe, mai sus, tot mai sus
Și-acum dispărea, dispărea…
Și-am strigat după el, după ea,
Cine ești tu, ce vrei de la mine?
Nu vezi că și să te-ntreb mi-e rușine?
Și-atunci mi-a răspuns:
Poate-am fost tatăl tău, mama ta,
Sărmane Isus…
