Neoromantic al literaturii engleze, Robert Louis Stevenson (13 noiembrie 1850 – 3 decembrie 1894) se autocaracteriza drept un „copil unic şi, poate tocmai de aceea, deopotrivă inteligent şi bolnăvicios”.
Imaginaţia bogată a copilului asociată cu lecturile unei doici foarte puritane şi clima aspră a Scoţiei l-au determinat pe autor să declare la maturitate că acele poveşti erau „curată otravă”, căci copiii „…trebuie să trăiască pe lângă ape însorite şi fără adâncime, culegând crinii optimismului“.
În seara aceea, domnul Utterson s-a înapoiat foarte posomorât în apartamentul său de burlac şi s-a aşezat la cină fără niciun chef. Obiceiul lui de duminică era ca, după ce termina masa, să se aşeze lângă foc, cu vreo carte de rugăciuni pe masa lui de lectură, până ce orologiul bisericii vecine bătea miezul nopţii când, sobru şi cu inima împăcată, se ducea să se culce. Dar în această seară, de îndată ce masa fu strânsă, el luă o lumânare şi se duse în biroul lui. Acolo deschise dulapul unde păstra sub cheie hârtiile importante, scoase din cel mai tainic compartiment al acestuia un document pe al cărui plic se găsea notat: „Testamentul doctorului Jekyll” şi, cu fruntea înnegurată, se apucă să-i cerceteze cu luare-aminte conţinutul. Testamentul era olograf, întrucât domnul Utterson, deşi se ocupa de el acum, refuzase şi cea mai mică participare la redactarea lui. Acest document prevedea nu numai că în cazul decesului lui Henry Jekyll – doctor în medicină, doctor în chimie, doctor în ştiinţe morale, membru al Societăţii regale a oamenilor de ştiinţă etc. – toate bunurile sale urmau să treacă în mâinile „prietenului şi binefăcătorului său Edward Hyde”, ci şi că, în caz de dispariţie sau absenţă inexplicabilă timp de „o perioadă care ar depăşi 3 luni calendaristice”, numitul Edward Hyde avea să intre în toate drepturile numitului Henry Jekyll, fără nicio altă întârziere şi neavând nicio sarcină sau obligaţie, decât aceea de a plăti sume neînsemnate către membrii gospodăriei doctorului.
(„Straniul caz al Doctorului Jekyll şi al Domnului Hyde”, traducere Carmen Chirculescu)
Imagine de pe theguardian.com