Literatura de azi 
Ego
Tot mai tăcut şi singur
În lumea mea pustie –
Şi tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.
Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine –
Aceeaşi nepăsare
De oameni, şi de tine.
***
Să ne iubim
Vai, şi va veni o vreme
Când adormi-vom amândoi,
Şi-nstrăinaţi, prin cimitire,
Va plânge toamna peste noi.
Ce poate, deci, a fi sub soare,
În haosul imensităţii…
Dacă-ţi vei pierde fecioria
În taina roză-a voluptăţii?
George Bacovia
