Orbul

Într’o zi de dinaintea unei nopți oarecare
Sfios cu o floare am făcut legământ
Ca niciodată să nu privesc cu ochii în soare
Iubito înainte să te dezveșmânt.

Într’o noapte dinaintea unei zile anume
Te’am iubit duios de sălbatec și’apoi rar
Ne drăgăleam mesianic și profetic cu nume
Furate din hârțoage cu iz de altar.

În acele vremuri iarba creștea aflând că doare
Când roua are gust de maci dezperecheați.
Că niciodata n’am să privesc cu ochii în soare
Tocmai ca din raiuri să nu fim alungați.

Și totusi cândva… A fost odată… Am păcătuit
poate de dor de Lună și de’o acadea.
Tu soarelui i’ai redat strălucirea, eu am orbit.
De’atunci doar te’adulmec și mângâi, floarea mea.

Sursa foto: i0.wp.com