Rafila Radu 
cântai un cântec, toamna
un cântec dureros de duios
îl trăiau şi surzii
îl murmurau orbii cu sârg
un cântec purtând în el vestirea:
îşi tulbură verdele pădurea
şi-o transparenţă ruginie-nchide-n sine
pete umede de-amurg.
cântai un cântec, toamna
scris pe-o putredă mură.
de-ai putea vedea cu ochii mei –
culori trecând peste poduri de ceaţă!
va veni-ntr-o zi ea, moartea
punându-ne degete pe gură
şi-n cântec atunci, toamna
ecou prin transparenţa-i ruginie
trecând peste poduri de ceaţă
moarte şi viaţă.
Sursa foto: 3.bp.blogspot.com
