Șuieri, inimă, șuieri…

Departe de timp, departe de trup
Ascult cum șuieră inima hoinară
Pe ulițe troienite de amintiri
Cu tot mai ruginite garduri,
Păienjenite ferestre,
Tot mai diluate chipuri
Rătăcite prin suflete captive
În gârbovite trupuri…
Și plâng!
O, inimă, ce viață amară
Să tot vezi cum
Stea după stea apune,
Chiar de nu-i seară
Și ulița-i tot mai pustie
Și tu șuieri.
Plâng!
O, inimă oarbă!
Cum nu poți citi că toamnele-s tot mai multe
Și primăverile tot mai sleite de puteri.
Șuieri, inimă, șuieri,
Pe ulița tot mai pustie
Și numeri toamne,
Visând la primăveri.

Sursa foto: i.ytimg.com