Adio

„Ești sortită mie!” ți-am spus.
Nisip între degete,
Lin vânt între bucle
Și valuri mă cheamă spre tine,
O, Moarte!
Ce albastru-blestem,
Ce albastru de pace!

“Ești speranța cea vie,
Ești speranța cea moartă!” ți-am spus.
Și-un glas șters,
Și-o undă eternă
Spre tine mă cheamă,
O, Moarte, salvare!
Ce albastru-blestem,
Ce albastru de pace!

Prea târziu pentru mine
Scăparea mai vine.
Sunt în largul tău.
Dar privesc înapoi
O secundă infimă
Și-o zăresc cu iubitul,
Și-o zăresc fericită!
Blestemată să fii, tu, stafie a vieții!
Blestemată să fii, o, speranță a mea!
Blestemată să fii și tu!
O, Mare, ce-nghite cu totul
Și ultima fărâma a mea.

Ce albastru-blestem,
Ce albastru de pace…
Ce albastru pustiu.

Sursa foto: onlinereport.ro