Provenit dintr-o familie cu înclinaţie spre artă şi frumos, fiul artistului plastic Edgar Ende (cu care a avut, totuşi, o relaţie destul de tensionată), Michael Ende (12.11.1929 — 29.08.1995), Autorul Zilei de azi, rămâne cunoscut pentru romanele sale pentru copii. Trebuie menționat, însă, că el a fost şi actor, critic de film şi autor dramatic.
E un lucru tare misterios cu pasiunile omeneşti, iar în cazul copiilor totul se petrece la fel ca şi în cazul celor maturi. Cei copleşiţi de o pasiune n-o pot explica, iar cei ce nu au trăit niciodată ceva asemănător nu pot înţelege. Există oameni care îşi pun în joc viaţa pentru a cuceri un pisc. Nimeni, nici chiar ei înşişi nu pot explica limpede de ce. Alţii se ruinează pentru a cîştiga inima unei persoane care nici nu vrea să ştie de ei. Iar alţii se distrug, fiindcă nu pot rezista plăcerilor mîncării ― sau ale băuturii. Unii îşi cheltuiesc întreaga avere pentru a cîştiga la jocurile de noroc, sau jertfesc totul de dragul unei idei fixe ce nu se poate realiza niciodată. Alţii cred că nu pot fi fericiţi decît în altă parte de locul unde se află, şi călătoresc toată viaţa prin lume. Iar cîţiva nu-şi găsesc liniştea pînă ce n-au devenit puternici. Într-un cuvînt există tot atîtea pasiuni cît şi oameni. În cazul lui Bastian Balthasar Bux pasiunea erau cărţile. Cine n-a petrecut o după-amiază întreagă cu urechile încinse şi cu părul zbîrlit aplecat deasupra unei cărţi, citind şi iar citind, şi uitînd de lumea din jurul său, şi nebăgînd de seamă că-i e foame sau frig? Cine n-a citit niciodată pe ascuns sub plapumă, la lumina unei lanterne de buzunar, fiindcă tata sau mama sau vreo altă persoană grijulie a stins lumina pe motivul bine intenţionat că acum trebuie să dormi, căci mîine te scoli devreme? Cine n-a vărsat niciodată lacrimi amare, fie pe faţă, fie în ascuns, fiindcă o poveste minunată se sfirşea şi urma despărţirea de personajele alături de care luaseşi parte la atîtea aventuri, fiinţe iubite şi admirate ce îţi stîrniseră îngrijorări şi speranţe, şi fără a căror prezenţă viaţa părea dintr-o dată goală şi lipsită de sens? Cine nu cunoaşte nimic din toate acestea din proprie experienţă nu va putea înţelege ceea ce făcu Bastian acum. Se uita ţintă la titlul cărţii, simţind cum îl lua ba cu frig, ba cu cald. Da, asta era, la asta visase de atîtea ori şi asta îşi dorise de cînd fusese cuprins de pasiunea sa: O poveste care să nu se sfîrşească niciodată! Cartea tuturor cărţilor!
(„Povestea fără sfârşit”, traducere Yvette Davidescu)
Imagine de pe floatinglush.com
