Valeriu CristeaValeriu Cristea
17.12.2022

Picioare de copil

Îmi văd doar picioarele, și nimic altceva; picioarele unui copil de cinci ani, încă fragile, ușor încovoiate, cu labele întoarse înăuntru una spre alta; port sandale noi, lăcuite, încălțate peste niște șosete albe, de sărbătoare; mergem cu toții, mama, tata, sora mea și eu, poate la serbarea școlară de sfîrșit de an, e vară, e cald, o anumită solemnitate plutește în aerul festiv; merg și mă uit mereu în jos, și îmi văd picioarele și ele îmi apar aproape niște ființe, independente de mine și în același timp foarte apropiate și dragi, cu care îmi place să fiu împreună.
Dacă voi învia, pretind să-mi recuperez și micile picioare de la vîrsta de cinci ani, cu sandalele și șosetele lor de atunci cu tot, cele mai ale mele picioare din cîte am avut – și am avut nenumărate – de-a lungul unei vieți de biped într-un fel miriapod.

—
Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La ani buni de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales de mine din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)

(sursa foto: wikiwand.com/en/Marc_Chagall)