Sunt toamnă nervoasă

De ce îmi zbârcești chipu-mi rece
Cu doru-mi ostil?
De ce arunci în coastele mele
Cu frunzele regretelor?
De ce mă crezi așa hain?
De nu m-o durea,
Să știi că putrezesc în mine,
Ș-am să mor de dorul liniștii
Într-o noapte înstelată …
Nu vezi, că eu, ca și tine
Am tonul ruginiu?
Buzele-mi uscate, searbădetrăiri;
Ș-am vânt în trupu-mi uscat
Sporind amăgiri?
Golind soarele din ochi,
Pentru a deveni arămiu…
Eu, ca și tine, aștern un covor
De regrete desuete;
Și sărutări roșiatice
Cu amorțirea pământului,
Pentru a prevesti
Înghețarea sufletului;
E vreme de adâncire-n noi
Și de regrete desuete,
Condamnați la singurătate,
La fiece apus ce coace
Strugurii firii molatice;
Suntem unul și același
Îmbătrâniți ai timpului;
Pictați cu aceeași paletă
De stări nervoase,
Ne pleacă păsări-n suflet
Cu priviri absurde
Și aripile frânte;
La zbârcirea mea…
Se cântă rapsodii angoase,
Unsonet de melancolii!
Nu vezi, că eu, ca și tine
Sunt toamnă nervoasă?

Sursa foto: machteamsoft.ro