Întrebări cu băieți și fete

Cea mai neașteptată descoperire am făcut-o în urmă cu mulți când vedeam paciente în una din clinicile spitalului, undeva pe Atlantic Boulevard la granița dintre Queens și Brooklyn. Două paciente venite la consultație începuseră să vorbească între ele într-o limbă pe care n-am putut-o localiza. Erau îmbrăcate în rochii lungi, aveau părul prins în cosițe, iar în ochi o sclipire vioaie care-mi era familiară de undeva. Le-am întrebat ce limbă vorbesc și mi-au spus ca ”Romanian”. ”Interesting, I’m Romanian!” le-am spus eu. Am început să vorbesc cu ele românește, dar nu pricepeau o vorbă. Apoi mi-au spus că ele vorbesc de fapt ”gipsy” și că doar strămoșii lor vorbeau și româna. Veniseră  din Bucovina înainte de primul război mondial, alungați ca și evreii de prigoana acelui spațiu vitreg care existase între imperiul austro-ungar și cel țarist, care amândouă trăgeau să moară. Au rămas toată șatra pe aceleași străzi unde trăiesc și astăzi, mai mult sau mai puțin tribal. Am vorbit cu una din cele mai bătrâne matroane din comunitate care mai știa câteva cuvinte în română și rusă și care mi-a spus povestea tristă a tribului ei,  acum veche de o sută de ani. Când una din ele naște vine toată familia, uneori zeci de femei care se perindă prin sala de naștere de dimineața până noaptea târziu. Îți dau o stare ușoară de disconfort pentru că te întreabă mereu același lucru, toate deodată și chiar dacă le dai explicații detailate rămân sceptice. Întrebările lor te fac să înțelegi că multe lucruri din viață ei le văd altfel decât le vedem noi. Știința și logica nu prea mai funcționează. Deși ecografia a rezolvat problema sexului copilului cu mult înainte de naștere, unele nu cred nici după ce le arăți pe ecranul ecografului că înăuntru e o fată sau băiat. Asta pentru că forma burții și alte semne cunoscute de mii de ani arată că sexul copilului ar fi altul și așteaptă până în ultimul moment pentru a cumpăra hăinuțe. Am acum și paciente rrome tinere, sosite de curând din România, via Mexic. La cabinet vin totdeauna cu soții. Par familii sudate și la ei familia fără copii e ca o casă fără acoperiș. Dacă nu rămân repede gravide, și asta doar după căsătorie, intră în panică. Am un cuplu de 19 ani care e la al doilea copil și vor să aibă tot un băiat. Doar că pe ecranul ecografului le-am arătat ca va fi o fetiță. De câte ori vin la consultații el mă roagă să mă mai uit odată cu mașinăria, sperând că s-a schimbat sexul copilului. ”Dar de ce nu vrei o fată? Doar ai un băiat” l-am întrebat eu. ”Da, dar e cam urâțel! Ăsta, dacă e băiat, va fi frumos și cu o stea în frunte. Așa i s-a prezis”. La așa ceva nu m-am așteptat. ”Bine, bine, dar e fată”, am mai încercat odată. ”Am și nume pentru el!” a continuat el aproape netulburat. ”Îl va chema Miraj”. Am tăcut și l-am privit atent pentru câteva clipe. Un băiat frumos cu o privire foarte vie, zâmbitoare și plină de curiozitate, chiar inteligentă. Învățase engleză și spaniolă din Mexic, înainte de-a fi trecuți peste graniță. „Ce zici de Miraja?” Am întrebat timid. „Nu merge. Mirajul e miraj, chestia acea care apare în deșert, când crezi că ți se pare. Am stat în deșert în Mexic…” ”Poate Fata Morgana…”.  ”Mă scuzați, dar asta ce e…?”. I-am scris pe rețetă de pe masă Fata Morgana și l-am întrebat dacă știe să umble pe Google. „Învăț, învăț repede, d-le doctor. Morgana parcă nu prea merge. Miraj îmi place la nebunie… cine știe poate că mai greșesc și mașinile astea..” Ea nu mă mai întreabă nimic de sexul copilului. Părea împăcată. Cum am mai spus, bărbații le iau mai greu pe toate. Un motiv în plus să mă simt bine ca ginecolog.
Oricum n-ai să vezi nici la asiatici, nici la est europeni să facă acea petrecere fastuoasă numită  ”baby shower”, tipic americană, când cu o lună înainte de naștere femeia gravidă și copilul nenăscut sunt anticipativ celebrați și unde se aduc hăinuțe pentru sexul deja cunoscut al copilului. În lumea și din timpul din care vin și eu nimeni nu zicea ”hop” până nu sărea, sau nu ieșea măcar din șanț.
Dacă una din aceste ”gipsy” ajunge în sala de  operații, acceptă doar în condiții extreme să fie adormită. Li se pare că le iei astfel toată puterea și controlul și că sunt scoase afară din viață pe o ușă secretă, ce poate  fi zidită în urma lor în timpul anesteziei. Cam asta mi-a explicat în cuvinte simple una dintre ele, după care am convins-o totuși să accepte anestezia generală. Când s-a trezit în reanimare era foarte fericită că găsise ușa de  întoarcere nezidită. Mi-a luat palma și s-a uitat la ea. ”Când o să fiu mai trează o să-ți ghicesc. Ai niște semne interesante, doctore!”.  M-am ferit să-i mai întind mâna.  Unele din aceste femei au ajuns până în Florida. Am descoperit de  curând pe Ocean Drive în Miami Beach, destul de aproape de reședința lui Versace, un ”cabinet” de astrologie, ghicit în palmă, tarots și alte forme de-a vedea viitorul. Erau aceleași femei din Brooklyn, la a treia generație deja și pe care le-am recunoscut imediat.
…Oricum cele mai bizare întrebări legate de sarcină aveam să le aud de la o fată tânără proaspăt emigrată din una din fostele republici sovietice asiatice. Avea 18 ani și, fiind foarte nesigură pe engleza ei, am apelat la o translatoare. Rămăsese gravidă și voia un avort. L-a început s-a ferit de asistenta care-mi traducea, o basarabeancă care vorbea bine rusește și a fost de acord să comunice cu ea doar când s-a convins că n-are nicio legătură cu cei din comunitatea ei. O comunitate mare, bine adunată laolaltă, chiar în zona în care e și cabinetul meu. Au restaurantele, magazinele, frizeriile și doctorii lor, care îi cunosc bine, cu toate credințele și obiceiurile lor. De multe ori vin la mine pentru o a doua opinie sau când au probleme ce nu vor să fie aflate în comunitate. I-am arătat fetei sarcina pe ecranul ecografului și i-am spus că acel cerc foarte mic arată că sarcina ei e de-abia implantată în uter și că, pentru un avort, ar fi bine să mai aștepte câteva zile. Majoritatea avorturilor în faza asta se fac acum cu niște simple pastile. Înainte de-a pleca, fata a mai întrebat-o ceva pe translatoare, căreia i se schimbă dintr-o dată toată mimica. ”Vă întreabă dacă sarcina ei va continua să crească dacă nu va mai avea sex cu cel cu care a rămas gravidă… și dacă nu va dispare dacă se abține…”. Bineînțeles că m-am gândit că toată confuzia acelei fete se trage nu din vreo credință anume, ci pur și simplu din lipsa unei educații elementare. A revenit după o săptămână fericită și radioasă, iar starea ei nu trebuia tradusă în altă limbă. Ne-a spus că familiile au hotărât să se căsătorească și să aibă copilul. Toate bune și frumoase. Inima copilului se vedea deja pe ecograf, iar ea părea destul de mulțumită. Înainte de plecare, a întrebat-o din nou ceva pe asistenta care traducea. Singurul cuvânt pe care l-am înțeles a fost „ciornâi”. Asistenta mi-a comunicat zâmbind trist: ”Vă întreabă dacă există vreun medicament sau altceva ca să fie sigură că copilul nu va ieși negru!”. Bineînțeles că am întrebat-o amândoi dacă tatăl copilului e de culoare. Nici vorbă, bărbatul era ca și ea din aceeași comunitate. Atunci cum, pentru Dumnezeu? Știu și eu, a spus ea fâstâcită, mă gândesc că aici, cu toată lumea asta din jur…. Ne-am repliat cu greu. Nu cu mult în urmă o altă femeie, venită la New York din altă parte a lumii, a rămas gravidă cu un bărbat care a dispărut de cum i-a spus că-i însărcinată. După nici două luni a găsit un alt bărbat cu care s-a căsătorit repede. M-a întrebat pe un ton totuși nesigur, dacă e adevărat că acum, având sex cu cel de-al doilea bărbat copilul va primi ”gene” și cromozomi și de la el…

(sursa foto: jurnalulcopilului.ro)