călcâi spinos
după prea multe derive platonice
fericită că mă dăruiam iar dulcei tiranii,
pentru a ne putea, ziceai tu,
iubire în fărădelege,
asasinându’ne în somn,
ucigându’ne în trezenia dimineților,
după placul mârâitului din clavicula șoldului,
al obrajilor mulați pe stânci
al abatoarelor iertărilor
și al spinilor oblojiți în talpa călcăturii tale preumblate,
pierduți fără de rușine și fără de teamă de pedeapsă,
în sfârșit victorioși,
amnezici în plină sfială a smereniei,
amin.
Călin Neacșu05.11.2016
iubire în fărădelege
