Născut dintr-o mamă poloneză care locuia la Roma, Guillaume Apollinaire (26 august 1880 – 9 noiembrie 1918) îşi capătă educaţia la Cannes, Nice, Monaco, unde se dădea drept prinţ rus. În cele din urmă, s-a stabilit la Paris, în anul 1902, iar la 38 de ani să fie victimă a unei epidemii de gripă spaniolă.
Clotilda
Anemona anacolia
În grădină răsăriră
Unde-n somn melancolia
Dragoste dispreţ respiră
Vin aici şi-a-noastre umbre
Ce cu noaptea or să piară
Soarele le face sumbre
Şi cu el au să dispară
Zeităţile din ape
Lasă părul să le curgă
Tu să urmăreşti de-aproape
Umbra scumpă-n seara murgă.
(traducere de Mihai Beniuc)
Onirocritică
Prin poarta mândrei Orkenise
Pătrunde-un cărăuş fecior.
Prin poarta mândrei Orkenise
Se duce-un biet rătăcitor.
Şi paznicii de la cetate
Sărind pe-acel rătăcitor:
„-Ce duci cu tine din cetate?”
„- În ea-mi las inimă şi dor.”
Şi paznicii de la cetate
Sărind pe cărăuş fecior:
„- Ce-aduci cu tine în cetate?”
„- Inima mea ca să mă-nsor.”
De inimi Orkenise-i plină
Şi paznicii râdeau în cor.
Rătăcitor, calea-i haină.
Hain amorul, o, fecior.
Frumoşii paznici ai cetăţii,
Stau şi-mpleteau spăimântător;
Pe urmă, porţile cetăţii
Se-nchiseră-n amurg uşor.
(traducere Taşcu Gheorghiu)
Imagine de pe literaturapopoarelor.com
