Am pornit la drum prevenit că ar fi dificilă. Greu abordabilă şi puţin comunicativă. Se spune că nu îi plac interviurile, iar dacă totuşi le acceptă, doreşte ca iniţiativa să îi aparţină. În realitate, nu e deloc dificilă, doar că nu socoteşte că viaţa ei personală se cuvine cunoscută de oricine şi transformată în bun public. Nu îi sunt pe plac pseudo-vedetele ce apar inflaţionist la televizor şi vorbesc despre ele fără a spune în realitate nimic. Socoteşte că prin rolurile jucate de-a lungul unei cariere prestigioase – are, cred, la ora actuală, cele mai multe premii UNITER pentru roluri principale feminine – a spus ceea ce ar fi de spus, iar eventualele omisiuni vor fi completate de rolurile viitoare. În Piteştiul în care Mariana Mihuţ şi-a petrecut bună parte din copilărie şi adolescenţa, o profesoară inimoasă de Educaţie fizică ce iniţiase un cerc de balet, i-a sugerat că ar putea face o carieră în domeniu. Asta ar fi presupus să plece la Bucureşti, fapt cu care părinţii ei nu au fost de acord. Spectacolele văzute la Teatrul din Piteşti, întâlnirea cu celebrul film „Hamlet”, un fel de teatru filmat, i-au stimulat dorinţa de a deveni actriţă. (Mircea Morariu în adevarul.ro, 2009)
