Dan RomașcanuNu voi scrie nimic despre Premiul Nobel pentru Literatură pe care l-a primit în acest an Bob Dylan. Ar fi un tupeu prea mare să scriu tocmai eu despre Literatură în revista Literatura de Azi. Nu voi scrie nici despre atribuirea Premiului Nobel pentru Pace preşedintelui Columbiei, Juan Manuel Santos. Poate singurul lucru pe care îl voi remarca este o îndrăzneală crescută parcă, în opţiuni faţă de anii trecuţi şi o tendinţă de ieşire din canoane, care nu era asociată cu desemnarea laureaţilor acestor premii, care chiar dacă sunt uneori disputate şi controversate, rămân visate şi râvnite de specialişti din domeniile ştiinţelor, artelor, economiei şi activismului politic.
(sursa http://www.huffingtonpost.com/peter-dreier/the-political-bob-dylan_b_10134862.html)
Voi trece pe scurt în revistă în cele ce urmează, pentru cititorii rubricii CHANGE.WORLD, opţiunile din acest an ale Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei care decide câştigătorii premiilor Nobel pentru fizică, chimie şi ştiinţe economice şi pe cea a Comitetului Nobel din cadrul universităţii medicale Karolinksa Instutet care acordă premiile în domeniul medicinei sau fiziologiei. Cine sunt câştigătorii premiilor din acest an, care le sunt meritele şi motivele care au convins juriile? Care este impactul realizărilor lor pentru lumea reală şi largă? Cum se compară aceste premii cu selecţiile făcute în acest an de juriile din domeniile „ne-tehnice”?
(sursa imaginii http://www.vox.com/science-and-health/2016/10/4/13155916/2016-nobel-prize-physics)
Premiul Nobel pentru Fizică a fost câştigat în acest an de profesorul David Thouless de la Universitatea statului Washington, care a primit jumătate din premiu, în timp ce cealaltă jumătate va fi împărţită între Duncan Haldane de la Universitatea Princeton şi J. Michael Kosterlitz de la Universitatea Brown, o universitate particulară din statul Rhode Island, axată pe cercetare. Toţi laureaţii sunt născuţi în Marea Britanie şi profesează în prezent în Statele Unite. Premiul a fost acordat pentru cercetări teoretice de felul celor pe care le numim „experimente mentale” în domeniile fizicii, temperaturilor foarte joase şi a schimbărilor proprietăţilor fizice atunci când materia este condensată la două dimensiuni. Imaginaţi-vă o placă de cupru cu o grosime de… un atom. Acum să şi răcim incinta în care se află această placă la temperaturi apropiate de zero absolut. Cum se comportă materia în aceste condiţii, care sunt parametrii de conductivitate electrică de exemplu? Cercetările laureaţilor dau răspunsuri acestor întrebări folosind tehnici din ramura matematicii numite topologie, iar aplicabilitatea acestor cercetări îşi dovedeşte deja utilitatea în tehnologii care încearcă să se aproprie de imaginile teoretice.
(sursa imaginii http://www.extremetech.com/extreme/237575-2016-nobel-prize-in-chemistry-awarded-for-nanomachines)
Cu Premiul Nobel pentru chimie, câştigat în acest an de Jean-Pierre Sauvage de la Universitatea din Strasbourg, Sir J. Fraser Stoddart de la Universitatea Northwestern, din Evanston, IL, SUA şi Bernard L. Feringa de la Universitatea din Groningen, Olanda rămânem în domeniul dimensiunilor foarte mici. Cercetările şi invenţiile lor combină cibernetica şi ingineria cu chimia pentru a realiza primele nano-maşini, în fapt complexe moleculare cu mişcări controlabile, care atunci când sunt activate cu energie pot executa sarcini precise în lumea nano-materiei. Cei trei nu au lucrat în echipă, ci au contribuit succesiv la dezvoltarea iterativă a acestei ramuri. Sauvage a reuşit încă din 1983 să combine molecule în forme inexistente (sau necunoscute oamenilor) în materie, de exemplu lanţuri de inele moleculare – deci a creat piesele de bază ale maşinilor. Stoddard a creat în 1991 „rotaxan-ul” – un fel de transmisie care transformă mişcarea de rotaţie în mişcare liniară, aşa cum se întâmplă în motoarele şi sistemele de transmisie ale automobilelor. În fine, Ferringa a creat începând cu sfârşitul mileniului modele succesive de motoare moleculare, capabile să acţioneze cu forţe de mii de ori mai mari decât greutăţile moleculelor implicate. Adăugarea în ultimele decenii a tele-comenzilor şi a procedurilor de control a contribuit la avansuri decisive ale acestui domeniu fascinant ale cărui singure limite par a fi dimensiunile componentelor de bază ale materiei însăşi – moleculele.
Putem spune că rămânem în lumea micro-dimensiunilor şi cu Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie care a fost câştigat de japonezul Yoshinori Ohsumi pentru descoperirea mecanismelor autofagiei. Ce este autofagia? Conceptul a fost definit în 1963 de Christian de Duve, un alt laureat cu câteva decenii în urmă al aceluiaşi premiu. Ştim că celulele vii au un ciclu de viaţă mai scurt în general decât al organismelor pe care le compun, deci se nasc, au o viaţă „activă” şi mor. Autofagia este un proces de regenerare sau recuperare a unei părţi din celule în finalul acestor cicluri şi reutilizarea unora dintre părţile componente în procesul de formare a unor celule noi. Aceste procese de regenerare pot avea un rol decisiv în tratarea a numeroase boli inclusiv cancerul în care sunt atacate organele corpului omenesc, ca şi în încetinirea şi prevenirea proceselor de îmbătrânire. Cercetările lui Ohsumi au pus în evidenţă rolul diverselor tipuri de proteine precum şi mecanismele de „semnalizare” ale stării şi stadiului de evoluţie al acestora în fazele critice ale evoluţiei şi schimbărilor celulare. La rândul lor acestea permit acum o caracterizare mai exactă a rolului autofagiei în diferitele tipuri de boli, şi legătura cu stările diferite extreme la care sunt supuse organismele cum ar fi stressul psihologic sau lipsa de lichide. Capacitatea autofagiei de a elimina organismele invadatoare (cum ar fi viruşii care cauzează boli) şi de a răspunde stimulilor externi, numită şi exofagie deschide căi noi de tratamente imunitare.
(sursa imaginii http://radio.wpsu.org/post/nobel-prize-economics-given-oliver-hart-and-bengt-holmstr-m)
Câştigătorii premiului Nobel pentru economie sunt şi ei născuţi în Europa, dar şi-au desfăşurat o mare parte din activitatea de cercetare şi cea academică în Statele Unite. Oliver Hart s-a născut în Anglia şi este profesor de economie la Universitatea Harvard, Bengt Holmstrom este finlandez şi predă şi cercetează la Massachussetts Institute of Technology, celebrul MIT, cealaltă universitate faimoasă din Cambridge, MA. Lucrările lor publicate care au atras atenţia Academiei Regale Suedeze şi au determinat-o să le acorde premiul sunt în domeniul teoriei contractelor, care defineşte structura şi conţinutul contractelor, le împarte în categorii specifice, descrie ceea ce ar trebui să conţină contractul „perfect” (sau contractul „complet” în terminologie economică) punând bazele domeniului „contractelor inteligente” („smart contracts”) care vor putea fi în viitor întocmite, negociate şi chiar îndeplinite de maşinile inteligente. Holmstrom a definit la sfârşitul anilor ’70 relaţiile contractuale dintre „principal” (de exemplu acţionarii unei companii) şi „agent” (salariaţii în frunte cu directorul) şi felul în care sunt răsplătite şi compensate atât rezultatele vizibile cât şi cele invizibile, felul în care compensaţia descrisă în contract poate include termeni legaţi de condiţiile de muncă şi şansele de promovare, precum şi condiţiile în care sunt obţinute recompense suplimentare. Contribuţiile lui Hart din anii ’80 includ descrierea contractelor „incomplete” în care o parte dintre clauze sunt dependenţe de realizări şi de evenimente viitoare, cine ia deciziile şi cum sunt arbitrate conflictele contractuale. Aplicaţiile teoriei contractelor în finanţe, comerţ, relaţiile între părţi economice şi persoane individuale au avut o influenţă imediată în deceniile care au urmat publicării lucrărilor celor doi economişti şi deschid drumuri noi spre evoluţiile viitoare ale acestei ramuri economice şi juridice.
Premiul acordat lui Dylan (pe care în momentul scrierii acestui articol nu se ştie dacă îl va accepta) este primul acordat unui american în domeniul literaturii din 1993 încoace. În domeniile tehnologice şi ale economiei experţii americani sunt prezenţi în lista premiaţilor în fiecare an şi dacă laureaţii nu sunt americani de multe ori ei trăiesc în Statele Unite, lucrează, cercetează şi predau la universităţi americane, dovadă a calităţii învăţământului din această parte a lumii. Premiile „tehnice” din acest an par a se fi concentrat pe dezvăluirea secretelor lumii microscopice, acolo unde se petrec procesele fundamentale care compun materia, generează energia, reglează comportamentul organismelor vii. Pentru a înţelege universul nesfârşit omenirea trebuie să înţeleagă cum este el construit, şi Premiile Nobel din acest an recompensează pe câţiva dintre gânditorii iluştri care au contribuit în această direcţie.
