O lacrimă
Desprinsă dintre genele unei plăpânde amintiri
Ce stă ascunsă-n fundul unui suflet
Căzu
Pe albul unei fragede petale…
O rază dete peste ea
Şi-i zise:
„Simt din căldura ta că nu eşti bob de rouă…
De unde vii şi ce eşti?”
În vreme ce se destrăma în pulbere de soare,
Răspunse lacrima:
„Eu sunt un strop de suflet
Şi sunt
Ca picurii izvoarelor fierbinți:
Vin totdeauna din adâncuri – mari!”…
Lucian Blaga