Domnița Ștefănescu
13 mai 1993. Corupţia este subiectul de scandal la ordinea zilei, declanşat de dezvăluirile generalului Florică. În coaliţia guvernamentală există o stare de nelinişte şi de iritare faţă de Petre Roman acuzat că, în calitatea sa de preşedinte al Comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei Deputaţilor, l-a convocat pe generalul Florică în faţa Comisiei fără să consulte membrii Comisiei sau Biroul acesteia. Guvernanţii şi aliaţii lor sunt preocupaţi în această etapă a scandalului corupţiei nu de posibilul şi tulburătorul adevăr conţinut în declaraţiile generalului Florică, ci de autorul „lucrăturii“ care s-ar ascunde în afacerea Florică. Privirile acuzatoare se îndreaptă spre Petre Roman. „De ce a fost audiat Florică de Comisiile de apărare ale Parlamentului unde, ce coincidenţă, taie şi spânzură banditul nr.1 al întregului secol XX din România, Petre Roman-Neulander? Nu vi se pare că este o luptă deschisă între vechea gardă a poliţiei lui Babiuc şi noua echipă ministerială pe care escrocii lui Roman vor s-o compromită public?“ (Corneliu Vadim Tudor Uraganul Florică“ în România Mare, 14 mai 1993). Şi Ioan Gavra, vicepreşedintele PUNR, tună şi fulgeră împotriva lui Petre Roman (ca mulţi alţii din sferele Puterii) şi propune să fie anchetate cazurile de corupţie din intervalul 1990-1993 (guvernările Roman, Stolojan) deoarece FSN Roman este partidul care a cultivat cu metodă corupţia: „,Surpriza constă în faptul că nu a apărut niciun FSN-ist în cazurile de corupţie. Petre Roman a vrut să facă un scandal în presă. Va fi scandal, dar vor intra şi cei care l-au declanşat. Avem de-a face cu o intoxicare fesenisto-romanistă“. (Aceste prime ipoteze sunt şi cele care se vor impune, influenţând hotărâtor cursul evenimentelor, pentru că ele aparţineau de fapt partidului de guvernământ şi, automat, aliaţilor. Comisia parlamentară de anchetă a cazurilor de corupţie va proceda în consecinţă, încercând să dovedească totala nevinovăţie a celor implicaţi de generalul Florică şi îndreptând tirul acuzaţiilor spre Guvernul Roman.) Aşa cum a prezis Ioan Gavra a fost scandal de presă. Câteva publicaţii au tipărit fragmente din raportul generalului Florică, însoţite (sau nu) de comentarii, iar alte publicaţii au condamnat acest procedeu, pretextând că va fi influenţată activitatea comisiei de anchetă. Petre Roman şi Radu Timofte, preşedinţii Comisiilor parlamentare care l-au anchetat pe general îşi exprimă public aceeaşi convingere într-o scrisoare expediată unor ziare. Presa continuă însă dezbaterea generoasei teme a corupţiei, acordându-i generalului Florică rolul principal. Unii îl încadrează în categoria slab reprezentată a incoruptibililor, iar alţii îl pun la zidul infamiei (general găinar, escroc, are o firmă cu un arab şi poate fi acuzat de luare de mită, trafic de influenţă, uz de fals, concurenţă neloială, generalul corupţiei, infractor de drept comun, Fane Spoitoru cu trese, justiţiar de trei parale). Scandalul corupţiei continuă, dar cu un deznodământ previzibil.
14 mai 1993. Curtea Supremă de Justiţie respinge contestaţia Partidului Liberal la decizia TMB de neacceptare a fuziunii PNLCD cu PNLAT.
14 – 19 mai 1993. Preşedintele Ion Iliescu face o vizită în Slovenia, Croaţia, Bosnia, Herţegovina, ţări a căror independenţă a fost de curând obţinută şi recunoscută. Preşedintele român se întâlneşte cu preşedinţii acestor ţări cu care România a stabilit relaţii diplomatice.
18 mai 1993. Ca urmare a proliferării corupţiei şi a dezvăluirilor generalului Florică, ziarul Adevărul lansează un apel celorlalte publicaţii, Radioului şi Televiziunii pentru o campanie solidară de descurajare a corupţiei: „Să dovedim împreună de ce putere este capabilă cea de a patra putere“. O prima etapă este inventarul cazurilor de corupţie semnalate şi urmărite de presă: grâu, zahăr, ulei, ţigări, vânzări de nave, repartiţii de locuinţe, trafic de copii, deşeuri toxice etc. Cele mai multe dintre publicaţiile importante răspund la acest apel.
26 mai 1993. Partidul Liberal încearcă să iasă din impas. TMB înregistrează partidul rezultat din fuziunea PNLCD cu PNLAT sub denumirea de Partidul Liberal 1993. PNL contestă şi această titulatură pretextând că ar aduce prejudicii prestigiului istoric al partidului. Contestaţia a fost respinsă.
