Dumitru Crudu
Era frig pe terasă și mi-am ridicat cana cu cafea ca să mă duc s-o beau înăuntru, când la masa vecină s-au așezat două tipe bubuitoare. Asta m-a și făcut să-mi așez înapoi pe blatul lucios ceașca portocalie și să rămân, chiar și cu riscul de-a face hemoroizi. Fetele, într-adevăr, plesneau de frumusețe.
Ambele purtau fuste scurte, lăsându-și la vedere coapsele lor orbitoare. Erau însă cu capsa pusă. Încă de când au venit. Se clănțăneau. O singură pauză au făcut, când și-au comandat câte un suc de grepfrut și câte o cafea. Nu prea obișnuiesc să trag cu urechea, dar vorbeau așa de tare încât, ca să nu aud ce-și reproșează, ar fi trebuit să-mi bag degetele în urechi sau două dopuri de vată. Bruneta era cea mai întărâtată.
-Nu se poate așa, aproape că țipă ea, iar eu am observat că atunci când și-a ridicat tonul, vocea ei a devenit respingătoare ca șmirghelul și nici măcar strălucirea coapselor ei rotunde nu-mi puteau alunga o senzație de iritare. Nu se poate așa. A treia oară mi se întâmplă să iau țeapă. A treia oară.
Bruneta era atât de ațâțată că nu-i păsa că o auzeam și eu. Important pentru ea era să-și verse focul. Și strigă iar la blonda din fața ei.
-A treia oară eu iau țeapă. A treia oară.
Blonda își freca bărbia cu palma.
-Dar nu e vina mea, crede-mă.
Scuzele prietenei ei parcă i-ar fi vărsat sare pe rană.
– Eu nu zic că tu ai vreo vină, dar gândește-te și tu, eu mă culc cu ei, și ei sunt arestați chiar înainte de-a mă plăti. Ce eu sunt proasta proastelor? Și pe mine cine o să mă plătească pentru că m-am întins cu ei? Cine? Asta pe nimeni nu interesează?
-Nu de trei ori, dar de două.
-Ba de trei ori. Prima dată, am pățit-o cu drogatul ăla din Bălți, pe care l-au arestat chiar când își scotea verzișorii din portmoneu. Mascații l-au luat cu tot cu verzișori, și degeaba m-am revoltat eu că alea sunt lovelele mele că nimeni nu m-a luat în seamă. Da ce vină am eu că ăla vindea droguri? Care e vina mea? Iar a doua oară am rămas neplătită când i-au săltat pe tipii ăia din saună. Dacă mi-aș fi luat și eu banii, nu aș mai fi așa de supărată. Să-i aresteze și pe toți, dar nu să rămân eu în pierdere. Pentru că eu am muncit. Am muncit cinstit. Am închis ochii că s-au purtat cu mine ca niște mârlani și, în loc de unul, au venit trei, făcându-mă poștă și impunându-mă să le-o… nu la unul, dar la toți, Aliona. Asta pe mine mă doare, în rest, să-i aresteze și pe toți, că mi se fâlfâie.
-O să vorbesc eu cu Renato, și o să-ți stingă el, personal, datoriile. Lasă, nu mai fi și tu așa de supărată. Mai ales că acum ar trebui să mergi iar la produs. Pentru că ai o nouă comandă.
-O nouă comandă?
-Da ce treabă am eu că toți te aleg doar pe tine?
-Și cine e tipul?
– E tot din Partidul Nostru.
-Eu cu ăia nu mă mai culc. Să-ți fie clar o dată și pentru totdeauna. Nu.
-Dar te plătește cu bani înainte. Cu bani gheață. Și îți dă cu cincizeci de euro mai mult ca ceilalți.
-Să-mi dea măcar și o mie că nu primesc.
-Dar de ce?
-Vrei iar să-l aresteze înainte să mă plătească? Nu mai vreau să mai rămân încă o dată cu buza umflată. Altceva nu mai ai pentru mine?
-Mai am. Mai e un tip, de la partidul socialiștilor. Dar dă doar 150 de euro.
– Fie și 150. Ăia sunt serioși. De când merg cu ei, încă pe nimeni nu i-a arestat. Așa că accept. Sună-l și spune-i că sunt liberă.
-El e aici. Înăuntru.
Pe nepusă masă, blonda și bruneta s-au ridicat în picioare și au intrat înăuntru, lăsând în urma lor un miros dulceag de parfum.
Rămas singur pe terasă, am simțit și eu cum mă pătrunde frigul în oase și m-am ridicat în picioare. Ultimele picături de cafea le-am înghițit în timp ce bruneta cobora scările lipită de un chelbos. Cu toate că râdea cu gura până la urechi, eu am simțit în vocea ei un pic de îngrijorare. O urmăream cum se urcă în Toyota și mă întrebam: oare de data asta va avea mai mult noroc și o să-și încaseze banii? Tipul parcă nu avea o față de pușcăriabil. Dar cine știe.
Mi-am golit cafeaua, mi-am plătit-o și am coborât scările. Am așteptat să treacă Toyota cu cei doi hulubași înăuntru și am trecut strada, luând-o în direcția Bibliotecii Naționale care dintr-o clipă în alta urma să se închidă și de unde urma să iasă fosta mea soție pe care cu greu am convins-o, și doar după lungi insistențe, ca s-o însoțesc, însă doar până la stație.
