Versuri și mătăsuri consonante

Cetatea Râmnicului a fost din nou animată de un eveniment de mare ținută artistică, prin lansarea, marți, 27 septembrie 2016, a volumului «Versuri și mătăsuri consonante», un experiment în oglindă realizat de scriitorul Dumitru Sârghie și mai tânăra poetă, Alina Neagoe.

Despre zidirea acestei cărți și despre geografia ei sentimentală, autorul a  mărturisit:

În ceea ce privește volumul «Versuri și mătăsuri consonante», trebuie să recunosc că eu am dat tonul la cântec, dar Alina Neagoe a fost magistrală. S-a întrecut pe sine… Nu numai că a mers cu impetuozitate pe titlurile pe care eu le-am impus (mai puțin vreo 4-5 titluri pe care eu le-am luat de la ea), dar a scris o poezie modernă, de adâncă respirație lirică și religioasă, ceea ce demonstrează că un poet autentic, cum e ea, lucrează copios cu transcendentul.

Poezia ei este una de substanță și este rod al lecturilor ei bogate, semn că a înțeles de la început sloganul meu pe care tot aici l-am înălțat, cu câțiva ani în urmă: «Dragi colegi, citiți foarte mult și scrieți foarte puțin. S-ar putea să aveți succes!»

Poezia Alinei cântă, murmură pe alocuri și îi înlesnește cititorului căderea spre cer, spre frumos, spre Dumnezeire. Sunt onorat că am semnat alături de ea acest volum și am certitudinea că, în cel mai scurt timp, numele ei va fi rostit la niveluri din ce în ce mai înalte, fiindcă izvoarele ei de creație sunt inepuizabile, iar dacă bei din ele (adică dacă-i citești poezia) acestea te întineresc, îți dau noi puteri de viață, îți stimulează forța creatoare.

Despre poezia mea n-am să spun nimic, nu-mi șade frumos… Pot însă spune că asupra ei s-au pronunțat destui oameni avizați, printre care regretatul scriitor și profesor universitar Petre Anghel, mâna dreaptă a lui Marin Preda, poetul Marian Drăghici, până mai ieri redactor-șef adjunct la Viața Românească, Paul Aretzu, poet și critic de artă și domnia-sa fost secretar al Uniunii Scriitorilor…

Deja văd consacrarea Alinei Neagoe și îmi permit să-i dau un sfat prietenesc: să nu se lase la mâna criticilor conjuncturali de azi și să-și continue misiunea artistică care îi izvorăște natural din suflet, din știință, din ființă și onestitate, spre cinstea și mândria tuturor.

Mulțumesc încă o dată Societății Culturale Anton Pann și în special lui Nicu Cismaru și d-nei Violeta Scrociob, liderii acesteia. Am fost acuzat aici că, la reînscăunarea lor, le-am făcut un fel de laudatio. Am învățat ceva de la Ion Rațiu, când i-am luat un interviu, în campania electorală a lui Emil Constantinescu: «Nu lovi într-un român care se străduiește să facă ceva pentru cultura neamului său! Fă-o tu mai bine decât el și atunci vei fi liniștit!»

Despre acest proiect inedit, poeta Alina  Neagoe a spus cu elegantă și  modestie:

Volumul de poezie „Versuri si mătăsuri consonante” nu are nimic în plus sau în minus comparativ cu prima poezie pe care am scris-o, poate doar tehnica; nu știu de unde a venit și cum mi s-a înfiripat în minte gândul că ar trebui să am o casă și în sufletul meu, un univers cu principii consonante, un atelier de reparat taine, iar de atunci asta fac: zi de zi construiesc, cu versuri, o lume în sufletul meu, o lume în care nu intenționez să locuiesc singură, nu pentru că singurătatea ar fi neapărat o meteahnă, ci doar pentru că vreau să trăiesc sentimentul bucuriei, iar bucuria, după părerea mea, izvorăște din dăruire.

Volumul a venit ca un experiment pe care eu si dl. Sârghie Dumitru ni l-am propus, sens în care conține 44 de titluri pe care fiecare dintre cei doi autori am realizat o creație lirică proprie; în aprecierea mea, volumul se constituie ca un tot reîntregit, un binom, un spatiu unitar creat intre două extensii autogeneratoare : o femeie și un bărbat aflați într-un antagonism ce este de însăși esența existenței dacă ar fi să ne raportăm la chiar facerea lumii: tărie-apă, cer-pământ, lumină-întuneric etc.

Este minunat că suntem atât de diferiți, ca oameni și poeți, că avem viziuni diferite despre viață, dragoste, moarte, că avem percepții diferite, că ne definim diferit sentimentele pe care le trăim, că îmbogățim astfel viața noastră, a tuturor, și nu lăsăm poezia doar la nivelul unui mijloc de delectare spirituală și intelectuală.

 (sursa foto: umblat.ro)