Sergiu Crăciun
Istoria şi critica literară aduc în bibliografia românească, începând cu perioada optzecistă, interesante şi utile volume de antologii care să aşeze, într-o oarecare măsură, scriitori, opere, iniţiative. De fapt, lucrările sau semi-lucrările vin să completeze şi să confirme alte apariţii editoriale, mai ales în materie de critică şi istorie literară.
În ultimul timp, antologiile “respectă” o anumită direcţie, şi anume tema comună în jurul căreia trebuie să se construiască volumul face referire strict la periodizarea şi ierarhizarea scriitorilor, dacă nu chiar reaşezarea acestora într-o aşa-zisă paradigmă. În acest sens, putem face precizarea conform căreia se preferă formulări de titluri precum: antologia poeziei generaţiei optzeci, sau colecţia 80, în fine, nuvela şi povestirea în deceniul opt. Rar se mai pot auzi formulări de tipul: antologia fabulei, a poeziei iubirii, a poemului naturii etc. De aici putem constata faptul că temele propuse de antologatori sunt incluse la un loc, în cadrul volumelor de antologie, speciile şi alte aspecte tematice sunt dizolvate din punct de vedere arhitectural în cadrul acestor antologii. Astfel, paradigma cultural-literară capătă contur şi chiar dobândește, dacă ne este permisă formularea, noi categorii estetice, cum de altfel este şi firesc.
În acest context caracterizat ca fiind unul flexibil şi, în fapt, unul favorabil criticii şi istoricii literare româneşti, dar mai cu seamă, cu amprentă la nivelul bibliografiei spaţiului cultural amintit, utile ne sunt antologiile unor Cornel Regman, cu Nuvela şi povestirea românească în deceniul opt sau Alexandru Muşina cu Antologia poeziei generaţiei 80. Deşi din genuri literare diferite, cele două antologii sunt cuprinzătoare. Astfel, cea dintâi apare în anul 1983, la Editura Eminescu şi, aşa cum am precizat, introducerea, aparatul critic şi îngrijirea sunt realizate de către criticul literar Cornel Regman. Autorul menţionat a contribuit decisiv, cu opţiuni şi idei pertinente, fundamentale şi avizate la cealaltă antologie de proză românească, dirijată în principal de către criticul literar Ion Bogdan Lefter.
Ei bine, Nuvela şi povestirea românească în deceniul opt cuprinde treizeci şi trei de autori şi este titlul raftului/categoriei propuse de către Cornel Regman. Într-un mod cu totul deosebit, lucrarea ni se prezintă cu o adevărată, utilă şi detaliată introducere, o selecţie a scriitorilor împreună cu ale lor opere epice scurte, din perioada 1970-1980. Pentru fiecare autor în parte ni se oferă câteva date biobibliografice cu un scurt aparat critic. De asemenea, la sfârşitul volumului antologat ne este prezentată o reală şi de folos bibliografie.
Deşi ni se înfăţişează ca o antologie, autorul-antologator nu este absent, dimpotrivă, este un foarte bun ghid; calitatea precizată se concretizează la nivelul discursului introductiv făcut încă de la începutul antologiei. Astfel, informaţiile prezentate de către Cornel Regman sunt mai mult decât preţioase şi lămuritoare.
O serie de premise sunt demne de luat în considerare, de reţinut şi de trecut prin ”sita” noastră culturală, fie şi a cititorilor (noi), aflaţi în plină desfăşurare a generaţiei 2000. În sfârşit, perioada la care face referire criticul şi operele\proza scurtă a generaţiei se caracterizează prin ,,regrupări de forţe”1; în acelaşi timp se impun noi criterii de clasificare şi chiar de periodizare; tot în aceeaşi generaţie sunt încă vii entităţi ale satului tradiţional românesc. Treptat, adaugă criticul, ,,proza scurtă a perioadei devine aproape sinonimă cu evocarea sau cu poemul publicistic”2. Sunt date ca exemple specii precum: parabola, scrisoarea, proverbul, fabula. De aici rezultă instalarea, devenirea şi răspândirea parodiei; iată câteva argumente care sunt calificate ca fiind o ,,dizolvare a nuvelei”.
Pentru caracteristicile prezentate mai sus, autori care să meargă pe această linie sunt: Gabriela Adameşteanu, Nicolae Mateescu, Alexandru Papilian, Mircea Nedelciu ş.a. Pe lângă autorii precizaţi, o serie de autori reprezentativi ai literaturii române sunt prezenţi în antologie: Marin Preda, Geo Bogza, Mircea Horia Simionescu, Fănuş Neagu, Nicoale Velea, Ştefan Bănulescu şi alţii asemenea.
Un aspect pe care-l mai subliniază Cornel Regman este referitor la graba autorilor către genul sublim (preferinţa pentru roman). De aceea, fragmentul următor este mai mult decât relevant:
,,Poate de aceea povestitorii care trec la roman fără să-şi fi revizuit şi completat în prealabil echipamentul şi ustensile, târâţi mai mult de modă, par rătăciţi pe un continent inospitalier…”3
Şi tot aici, acelaşi autor atrage atenţia că vechile resurse (sfera arhaicului şi a lumii săteşti, dimpreună cu fantasticul adiacent) sunt vizibile prin: Fănuş Neagu, Vasile Rebreanu, Alexandru Vlad. Astfel, potrivit lui Cornel Regman, discursul epic se prezintă ca fiind unul de şart şi, odată cu acesta, fantasticul şi insolitul, tradiţional.
O aceeaşi abordare se poate observa şi la nivelul antologiei coordonată de către Alexandru Muşina4. Sunt incluși în acest volum treizeci de poeţi ale căror texte au fost scrise în contextul regimului ceauşist. Din punct de vedere structural, profesorul universitar de la Braşov, un permanent colaborator al Editurii Aula, şi-a constituit lucrarea pe un principiu strict alfabetic. Lipseşte, completează Mihail Vakulovski, o încercare de clasificare axiologică.
Aşa cum am văzut la prima lucrare, adusă în discuţie, în prefaţa Antologiei… intitulată ,,O poezie în mileniul III”, evidenţiază două aspecte fundamentale: faptul că generaţia optzeci este o generaţie postbelică importantă şi, de asemenea, că textul poetic optzecist se distinge în totalitate de construcţiile poetice de dinainte.
Iată, şi în cazul de faţă, remarcăm o mişcare de paradigmă; altfel spus, schimbări ce s-au produs şi se produc în interiorul paradigmei poeziei postbelice, culminând cu generaţia (este deja evidentă uzanța termenului) optzecistă. Totodată, profesorul şi criticul Alexandru Muşina atrage atenţia, prin lucrarea de faţă, asupra unui început al stilului şi al ideilor cuprinse în rândul mai multor texte poetice, ale unor autori precum: Matei Vişiniec, Mariana Marin, Mircea Cărtărescu, Nichita Danilov, Marta Petreu, Andrei Bodiu, Ion Mureşan, Alexandru Muşina (coordonatorul însuşi al antologiei despre care vorbim), Florin Iaru, Traian T. Coşovei şi încă alţii.
Din tot ceea ce am prezentat aici important ni se pare faptul că într-o antologie, indiferent cărei teme îi aparţine, putem descoperi, în ansamblu, caracteristici ale mai multor creaţii literare, aparţinând unei perioade istorico-culturale. Volumele, concretizate în antologii nu sunt separate între ele, ci, aşa cum sublinia Cornel Regman, la începutul ediţiei din `83, acestea se prezintă ca o nevoie de continuitate în defavoarea discontinuităţii.
Recenzie, realizată în paralel, pe baza volumelor:
Nuvela şi povestirea românească în deceniul opt, Antologie, introducere şi aparat critic de Cornel Regman, Editura Eminescu, Bucureşti, 1983
Antologia poeziei generaţiei 80, ediţia a II-a, coordonată de Alexandru Muşina, Editura Aula, Braşov, 2002
1 Cornel Regman, Nuvela şi povestirea românească în deceniul opt, Editura Eminescu, Bucureşti, 1983, p.7
2 Ibidem, p. 8
3 Ibidem, p.11
4 Antologia poeziei generaţiei 80, ediţia a II-a, Editura Aula, Braşov, 2002
