cum vei feri această ursită
de curenţii ce trec senini peste apă
ei nu ne cer nici viaţa
nu ne cer nici moartea
doar aşază pianul pe mal
pentru un cântec aproape vindecat
aş vrea un răspuns
pentru vremea când l-aş putea răsplăti
cu câţiva cocori
însă indiferenţa se pomădează
cu restul atât de atent calculat
al vieţii mele
de care sunt sigură că iernile n-au auzit
doar toamnele
ele da
şi m-au înclus în frumuseţea lor
mi-au arătat harta
au aşezat degetul pe locul auriu
aici e Dumnezeul tău au zis
aici e toată aritmetica faptelor tale
acum stau şi ascult sunetele plopilor
celebrând melancolia
şi semnez în alb
parteneriatul cu iarna
fericirea ca şi tristeţea
rămân subiecte tabu
de care gândul nu se poate atinge
dar se poate lipsi de asemănarea
cu nopţile lungi
ce nu mai încap pe aceeaşi cruce
cu inima ta
Foto: Andi Spot