În Somnul REM

Un murmur ciudat, necunoscut, venit din rărunchi, mi-a tulburat somnul Theta: „ saca, saca, saca, I love you, I love you, I love you”. Buimacă, mi-am rotit ochii prin încăpere și  am căutat cu privirea încețoșată televizorul, care ar fi trebuit să fie la o mică distanță în fața patului.  Am zărit, în schimb, peretele zugrăvit în tristul bej. Se pare că îmi schimbasem poziția în timpul nopții și mă mutasem cu capul spre nord să-l păcălesc pe Hypnos. Dinspre fereastră, de unde am presupus că venise vocea în surdină, se strecura în dormitor o umbră de lumină, semn că zorile erau aproape. Locuiam într-un apartament situat la parter și orice fâșâit îmi provoca palpitații. Fără să fac nici cel mai mic zgomot, mi-am reașezat capul pe pernă și, după ce m-am liniștit, am încercat să adorm.

„Saca, saca, saca,saca, I love you, I love you, I love you”, declarația de iubire m-a scos, de data aceasta, din somnul rem. În corpul meu rigid nu simțeam decât bătăile accelerate ale cordului și mișcările rapide ale pupilelor. Cu mare greutate pleoapele mi s-au deschis. De data aceasta televizorul era la locul său. Ceasul de pe Mediabox arăta ora cinci. M-am gândit că, dacă fac un efort și deschid radioul ce se afla pe noptiera de lângă pat, o să ascult tatăl nostru și apoi imnul, după care,  sigur, o să-mi continui somnul. Am întins mâna să învârt butonul, dar radioul nu se afla la locul lui. Probabil îl mutasem în cealaltă cameră în care dorm uneori, atunci când  îmi pierd vremea până târziu la televizor și prefer să aștept omul cu aripi de fluturi să-mi mângâie genele cu frunze de mac într-un alt pat,  mai rece și mai odihnitor…

„Saca, saca, saca, saca, I love you, I love you, I love you”. Un automobil, cel care pornea în fiecare dimineață la ora aceasta, cu farurile aprinse a mai întârziat puțin în parcare. „A, mi-am zis, este vecinul care pleacă primul către serviciu. Cred că se joacă cu telefonul. E binedispus încă de la primele ore ale dimineții”. Mașina s-a depărtat. Am răsuflat ușurată.

„Saca, saca, saca, saca, I love you, I love you,I love you”.  Vulcanul din stomac a erupt, iar lava amară mi-a  inundat Insulele Langherhans. Focul și fumul mi s-au urcat până la chakra gâtului. Dinți de ferăstrău mi-au mușcat din zona frontală, aproape de al treilea ochi. Mi-am răsfirat degetele mâinii drepte, înmuiate în ulei de mentă, în formă de petale  de lotus pe care l-am așezat în zona plexului solar. Am strâns în mâna stângă cristalele de citrin, aflate la îndemână,  am căutat în gamă nota mi și am recitat în gând, de trei ori „Și ne iartă nouă greșelile noastre / Precum și noi iertăm greșiților noștri”. O stare de bine temporară, învăluită în lumina nisipului ars de soare, mi-a dat răgaz să gândesc: „Ei, fir-ar să fie, vecina de la etajul de deasupra și-a schimbat soneria de la telefon. E timpul să se trezească. Dar de ce n-o face? Este așa de obosită încât a uitat să plece la slujbă? Aaa! și-a schimbat camera cu fiică-sa care de dorul bărbatului plecat la muncă peste graniță programează mobilul să-i facă declarații”. Zgomotul ciudat se auzea la intervale regulate precum contracțiile intrauterine ce anunțau nașterea de prunci. Treptat, m-am obișnuit cu el, în timp ce somnul paradoxal m-a ajutat să-mi reglez ritmul circadian.

„Saca, saca, saca, saca y love you, y love you, y love you”. Leitmotivul s-a transformat într-un susur de izvor și într-un legănat de unde. Glanda pineală și-a reînceput misiunea obligând melatonina să-mi invadeze întreg corpul. Mii de săgeți  luminoase mi s-au aprins pe sub epidermă. „Mâine este vineri, ultima zi lucrătoare din săptămână”. La gândul că în această zi, programul meu de lucru începe mai târziu, aproape de prânz, m-am lăsat cuprinsă de misterul  dezlegat, ziceam eu, și am savurat cu plăcerea unui dependent de ceașca de cafea matinală somnul dulce al începutului de zi.

Întâmplarea petrecută la cumpăna dintre noapte și zi, trebuie să recunosc că, după momentele de disconfort, mi-a produs bună dispoziție. În timp ce vorbeam la telefon cu cea mai bună prietenă și îi povesteam amuzată întâmplarea, de undeva dintre cărțile așezate în noptiera cu trei rafturi din dreapta patului a reînceput ciudata declarație sacadată: „ saca, saca, saca, saca, I love you, I love you, I love you”. Am luat cu mâinile tremurânde câteva din cărțile așezate la îndemână pentru nopțile cu lună plină. În spatele lor se afla uitată o cutie ce imita coperțile cartonate, închise, ale unui voluminos dicționar. Am dezlegat șnurul auriu, am ridicat capacul și „saca, saca, saca, saca I love you, I love you, I love you”, refrenul nocturn s-a prelungit din Somnul REM în începutul de zi. Am scăpat cutia cadou, primită la una dintre aniversările vechi, și din ea s-au împrăștiat fel de fel de urme ale trecutului. Un purceluș roz legat la gât cu o împletitură de mărțișor își continua cântecelul: „saca, saca, saca, saca, I love you, I love you, I love you”.

Foto: Andi Spot