Cina oamenilor singuri

Singurătate

Vă propun un tratament urgent

Şi s-aveţi încredere, vă rog,

Când nu e un alt medicament

Luaţi singurătatea ca pe un drog.

Ceaiul abureşte trist pe masă

Un tacâm şervetul îl apasă

N-am nevoie nici de două linguri

Doamne, cina oamenilor singuri.

Gust şi eu în clipe lungi de veghe

Noaptea pernei fără de pereche

Sună telefonu-n casă goală

Doamnă, mă iertaţi, dar e greşeală.

Cât de dragă-mi eşti singurătate

Tu mi-eşti cea mai dragă dintre toate

Lacrimă în ochiul dintre ape

Căci nici umbra mea nu mai încape.

Tu, singurătatea mea curată,

Totu`ncepe cu a fost odată

Cu durerea ta îmi este bine

Nu ştiu ce m-aş face fără tine.

Cu tristeţe le trăiesc pe toate

Dar mai dragă-mi eşti singurătate

Cât de necesară îmi eşti tu mie

Nu te-aş da pe nici o sindrofie.

Doar atât din toate mă omoară

Izolarea meselor de seară

Şi măcar la una dintre cine

Dumnezeu să bea un ceai cu mine.

Adrian Păunescu

(sursa foto: citybest.ro)