Literatura de azi 
Cu mâna sub cap şi visând
Aflu că e toamna frumoasă
În oraşul acela (acesta)
Dar nu pot să-i văd frunzele încă verzi.
Prefer acest anotimp de visare
„Eşti ca o minune
Pe care mi-a făcut-o cineva cadou.”
Aş fi vrut să spun eu asta.
Nici nu ştii ce inspiraţie zace în tine,
Poezia ta doar că trebuie scrisă, există,
Trebuiesc ochi care s-o vadă
Şi mai ales un suflet, ca o pâlnie …
De crater, gata să te absoarbă …
Să te strecoare înăuntru spre focul care mocneşte …
(„Ţi-am pus puncte, puncte”)
(„Lasă-le acolo, că nici nu ştii
Când ai nevoie de ele”.)
Ai un profil de zeiţă antică,
De zeiţă contemporană,
Venind însă din antichitate – aşa în profil venind,
Să te vadă secolele –
Şi să te prind eu în braţe.
Să nu cazi, în final, şi să-ţi ciobeşti nasul,
Ori să-ţi rupi mâna
Ca ciunga aia. Cuibăreşte-te lângă mine.
Dogoarea ţi-e absolut contemporană,
Sunt contemporan cu dogoarea ta,
Şi toate gesturile tale
Sunt pentru mine, parcă îmi trimit bezele
Confiscând statuia „Să scriu?”
„Scrie, dacă mai poţi”
Eşti foarte bine alcătuită, dăltuită.
Anul acesta toamna va veni la fix oare?
Marin Sorescu
(sursa foto: mondonews.ro)
