Descendent, în dramaturgie, al lui I.L.Caragiale, Tudor Muşatescu (22 februarie 1903 – 4 noiembrie 1970) se mândrea cu faptul că era „băiat al domnului avocat Alexandru Muşatescu (când primar, când prefect, când deputat) şi – peste… şi dincolo de toate – domnul senator Alexandru – cea mai populară şi mai iubită figură a oraşului” şi al Elenei Vlădescu, fiica unui mare proprietar din Muscel, de la care moşteneşte darul umorului sănătos.
SPIRACHE: Voi? Toţi contra mea?… Iarăşi? Mereu? V-aţi unit ca să-mi distrugeţi liniştea, câtă brumă mai am…să-mi tulburaţi zilele, câtă brumă mi-au mai rămas… Dacă nu v-aş cunoaşte, dacă n-aş şti că sunteţi ai mei… mi s-ar părea că-mi sunteţi duşmani… Ei bine… dacă e aşa… dacă voi vă opuneţi… ştiu ce-mi mai rămâne de făcut.
CHIRIACHIŢA: Să nu cumva să te sinucizi, că te omor.
DACIA: Ne ameninţi? Ne ameninţi tu pe noi? Îndrăzneşti?
SPIRACHE: Da! Vă ameninţ. Văd că vreţi luptă… O să ne luptăm. Fiecare cu mijloacele lui.
DACIA: Crezi că ne intimidezi cu aere de-astea de Napoleon! N-ai decât să te lupţi cu mine, dacă-ţi dă mâna. Sunt gata să primesc. Dar să ştii că divorţez imediat. Îmi iau copiii, pe mama, tot, şi plec în lume… N-ai decât să-ţi chemi pe fii-ta şi nepotul, ca să-ţi ţie de urât. Şi acuma, poţi să începi lupta, poftim. Nu fi laş! Spune cel puţin cum începi, ce-ai de gând să faci, ca să pot să mă apăr…
SPIRACHE: Mă duc la club ca să spui că primesc să-mi pui candidatura.
DACIA: Ticălosule… Şi eu care stau şi cred ca o proastă tot ce îmi spui tu până acuma… Vino să te pup! Vai, cât eşti de diplomat! Cum se cunoaşte că ai intrat în politică!
(Actul II, Scena 11, „Titanic Vals”)
Imagine de pe intelepciune.ro
