Urfet Șachir 
De-ai şti de câte ori pot să mor
de dor,
de dragul tău, îmi păstrez
lumina zorilor.
Şi fila albă de caiet mi-o pătez
din albul ochilor.
Sub lampa argintie a lunii,
în clarul nopţilor,
ai dat un nou impuls inimii.
Un tremur ameţitor
se scurge iar şi iar ca fluviul
spre apa mărilor
să-şi afle, nebănuind, începutul
unui fior de dor.
Ȋn toamna anotimpurilor,
când primele iubiri mor,
lumina zorilor se renaşte în apa mărilor.
(foto: Urfet Șachir)
