Leonid Iacob 
E toamnă, iubire
Şi paşii tăi plini de primăveri însorite
aleargă neştiutori prin duiumul de frunze
tivite cu-aramă
şi-mprăştiate pe-alei.
Întotdeauna i-am auzit miraţi
de frumuseţile lumii,
de iubirile ce-adastă pe drum
şi de cuvintele tandre
pe care le-am spus.
E toamnă, iubire
şi-mi amintesc de stelele sclipinde
ce le-mpărţeam amândoi,
când curcubeiele inimii
furau săruturi din crengi şi din flori.
De-aceea, iubire,
te pictez acum doar din cuvinte
îmbătate-n culori şi lumină
pe care le presar sub paşii tăi plini de dor.
Ştii, iubire?
Toamna aceasta are sufletul tău
şi-i sărut ochii pictaţi cu cer ametist
în care am găsit
atâtea eternităţi.
Sursa foto: pinterest.com
