Marinela Belu- Capșa 
Pe linia infinită a Timpului
stau agățate
gândurile, dorurile,
toate
înmuiate în apa Iordanului.
Mori de vânt,
lilieci rătăciți
în faldurile catifelate ale nopții-s
privirile copiilor speriați,
așteptările bărbaților plecați.
Târându-se în jurul
zidurilor sfinte,
pe lângă morminte,
femeile
cu visul nebun
în sân,
cu speranțe – clăbuci de săpun
pe fruntea zbârcită,
pe unghia tocită,
pe credința abia trezită.
Heruvimi uitați,
îngeri alungați
din lună,
soarta lumii nu-i a bună.
Oul lumii germinează,
e-n travaliu
și nechează,
naște-un monstru
azi în căpăstru.
Mărite Doamne, ajută-ne,
în așteptarea Minunii,
să nu crape coaja lumii!
Foto: Andi Spot
