Sevraj

haină pe stâlpul porţii

cuib de vrăbii în mâneci

auzi aşa ca un vuiet cum te

strigă pe numele de botez

atingi cu urechea pământul

copii lovesc pereţi cu pumnii

bocete o roată în flăcări

eram la fântână pe

poteca pe care cândva umblam la Floarea

când mi-a apărut o femeie în negru

cine eşti de ce eşti

nici un cuvânt nici un gest

în mâinile-i mi-am văzut lumânarea aprinsă

a luat-o înaintea mea eu în urma ei

de o parte de alta iarbă iarbă şi pădure verde

unde poteca trece drumul ne-am risipit

cimitirul a alunecat spre gârlă

şi apa va veni la cină

deci cât mai larg săpaţi-mi groapa.

Sursa foto: crinaprida.tumblr.com