Îmbracă-te, frumoaso, în rochia de bal
şi s-o pornim încet pe ringul vieţii
şi, chiar de nu sunt spectatori în stal,
să ne-amintim de ritmul tinereţii.
Mai este timp, mai sunt în noi şi flori
ce nu pot şi nu vor nicicând să moară,
că le-am păstrat cu sufletul arzând
la fel de vii cum le-am trăit întâia oară.
Îmbracă-te, frumoaso, în rochia de bal,
ne-aşteaptă iarăşi cer de ametist
să ne lăsăm să moară tristeţile la mal
şi să plutim pe-un vis mai optimist.
Te-aştept aici, orchestra a sosit,
tangoul de demult din nou ne-mbie;
dă-mi mâna ta ca să pornim grăbit
spre lumea de iubiri şi reverie.
Sursa foto: crinaprida.tumblr.com