atunci când voi pleca

lupii veneau să’mi mănânce

orice

din palme.

lingeau buze zemoase

și împleteau spini

peste orice se nimerea,

într’o coadă de cal,

lenevită printre claviculele tale virgine

obraznice și ah! Doamne!

atât de fragile,

hăulind în ecou de carnaval,

sărutări definitive,

peste țâțe pieptoase,

pe sub decolteuri

turbate,

pe care vi le povestesc,

adulmecând

port-jartiera răvășită

a crupei tale prea gustoase,

pe care am azvârlit’o inconștient,

la beție,

peste frunți

de lăutari din Balcani,

adureros înlăcrimați

pentru că ei știau,

că vă cântam

despre lumi inexistente,

de care vi se va face dor,

și după care veți plânge,

atunci când voi pleca

adormind departe

în deșerturile,

de mai adineauri.

Sursa foto: crinaprida.tumblr.com