Mariana Rogoz Stratulat 
Te tac într-un sărut
şi-mi scutur penele
de groază
că într-o zi
te voi fi pierdut.
Te sărut cu durere
şi-mi rup norii
lacrimă cu lacrimă
până când
ochiul va deveni
cal zburător
şi crivăţul, dor.
Te păşesc pe verbe
şi buze
şi-ţi voi dărui meduze,
piramide
şi blocuri de cristal
stinghere,
Nilul
şi ferestre rebele
prin care să curgă,
noapte de noapte,
Universul
şi merele coapte.
Ne vom strecura
ca apa printre degete
şi vom dansa
iluzia vieţii
pe colţuri de piatră,
pe tăcerea din groapă.
Sursa foto: pinterest.com
