Bel-canto

Unul dintre cei mai faimoși tenori din istoria operei, Enrico Caruso (25 februarie 1873 – 2 august 1921) a fost cel mai popular cântăreț în toate genurile muzicale ai primilor 20 de ani ai secolului 20 și unul dintre pionierii muzicii înregistrate. Interpretările numeroase ale repertoriului său, precum și vocea lui extraordinară, cunoscută pentru frumusețea și intensitatea specifice, atât pentru registrul vocal, dar și pentru forță și amplitudine, au făcut din Enrico Caruso una din cele mai cunoscute personalități artistice.

La 18 ani, fiind în armată, maiorul l-a auzit cântând. L-a sfătuit să-l aducă pe fratele său mai mic, recrut, în locul lui, pentru că el să poată studia. Caruso s-a întors la Napoli şi a început lecţiile de canto cu Guglielmo Vergine, cel mai bun maestro di canto din Napoli. Timp de trei ani, nu a avut voie să facă decât vocalize sub directa supraveghere a profesorului. Toate acestea pentru a stabiliza acutele, atât de importante la un tenor de operă. În felul acesta a ajuns la tehnica fără precedent a vocii sale, cu o frazare clară şi precisă.

Interpretarea lui Caruso oferă un grad mare de forţă şi frumuseţe a timbrului inegalabil. Pucinni l-a ales să cânte în opera compusă de el, „La Boema”. La intervenţia profesorului, a debutat la Caserta în sudul Italiei, în 1895, în opera „Faust”, interpretând rolul diavolului. În timpul spectacolului, a fost atât de convingător încât spectatorii îngroziţi au vociferat şi strigat: „Să plece de pe scenă Caruso, el este însuşi diavolul!”. Paza l-a sfătuit pe Caruso să părăsească teatrul prin uşa din spate. De aici a urmat succesul! A început să cucerească lumea. A cântat la Scala din Milano, la Royal Opera House din Londra, la Teatrul Colon din Buenos Aires. Din 1895 până în 1920 a avut 863 de apariţii record la Opera Metropolitană din New York. A fost cel mai bun tenor la această Opera, timp de 18 sezoane.

A cântat în franceză, spaniolă, engleză, italiană şi latină. Faima lui este şi astăzi o realitate datorită numeroaselor înregistrări existente. Acestea au fost preluate şi prelucrate de tehnica de vârf actuală (pe atunci, nu se inventase microfonul). Înregistrările de acum, transformate, constituie un studiu pentru şcoala de bel-canto din timpurile noastre.*

Imagine: youtube.com

*sursa: astrele.ro (text semnat:Raisa Dobrovilschi)