Pe mare (Vasile Alecsandri)
Ah! viaţa pentru mine,
Scump înger! fără tine
Nu are nici un bine,
Nu are nici un dar.
În cer fie lumină,
Sau nori, sau noapte lină,
Sufletul meu suspină,
Suspină cu amar!
Oricare nălucire
L-a omului simţire
Aduce-nsufleţire
Cu glasu-i încântat,
Se pierde-n neagra ceaţă
Ce-ntunecă-a mea viaţă
Şi glasu-i se îngheaţă
De mine depărtat.
Acum cerul zâmbeşte,
Natura-ntinereşte
Şi tot care trăieşte
Se simte fericit;
Dar mie ceru-mi pare
Cuprins de-ntunecare;
Văd lumea-n întristare
Ca sufletu-mi cernit!
Zadarnic cat plăcere,
Zadarnic mângâiere,
S-alin a mea durere,
Să curm al meu suspin.
Trecuta fericire
Izvor e de jelire,
Şi dulcea-i suvenire
Hrăneşte jalea-n sân!
O, valuri mari de spume!
Purtaţi-mă prin lume
Ca frunza fără nume
Ce o plutiţi uşor,
Şi m-aruncaţi din mare
Pierdut, fără suflare,
Pe malul cu uitare
Adâncului Bosfor!
Pe Marea Neagră, mai 1847
***
Vanitate la Pontul Euxin (Radu Stanca)
Mare zadarnică! Mare zadarnică!
Arsă de patimă eşti prea nedarnică.
Cu toată apa ce-ai strâns-o-n pântece
N-ai stropul care să mă astâmpere.
Mare de platină, mare de platină,
Tu nu eşti dulce nici cât o lacrimă,
Încât degeaba ţi-admir stihiile
Cu gust amar, ca zădărniciile.
Inaccesibilă şi neavută,
Nu cunoşti gura – ah! – care sărută…
***
Marea (Nicolae Labiș)
În față, iat-o ca un zid,
Cum marea către cer se suie
Cutremurându-și sub lumini
Fața-i alba și verzuie.
Vuiri puternice și calme
Se-mbină în văzduhul cald
Nespus de drag mi-i glasul mării
Când mă îmbie să mă scald.
Mi-i draga fierberea din porturi,
Hamali, bazaruri, peste, flori …
Răsăritenele tărâmuri
Se-mpestrițează de culori.
Când mă îmbie, voinicește
Cu brâul valu-nalt să-l rup
Și să zvâcnesc prin spuma albă
Ca un delfin bronzat la trup.
Copii, când înotați în mare
Îmbrățișându-vă cu ea,
Puteți să spuneți: – Da, și marea
Și marea, astăzi, e a mea.
Vapoarele cu steagul nostru
Străbat întinsul ei cu spume
Și poartă pașnice solii
În cele patru părți de lume.
Și e o forfotă grăbită,
Un du-te-vino sănătos –
Se simt și izuri de sare
Și asprul algelor miros.
Copii, când înotați în mare
Îmbrățișându-vă cu ea,
Puteți să spuneți: – Da, și marea
Și marea, astăzi, e a mea.
(selecție și redactare: Odilia Roșianu)