„Cu moartea-n ochi”

Cu moartea-n ochi este un alt roman scris de Valerică Stănescu. De data aceasta, sub forma unui roman autobiografic, romancierul descrie cu o adâncă tristețe evenimentele petrecute pe malurile Bugului, când rromii – printre care se găseau și rudele acestuia – au fost deportați în Transnistria din ordinul mareșalului Ion Antonescu, în anul 1942. Deși Valerică Stănescu s-a născut în anul 1943, adică la aproximativ un an după deportarea rromilor în Transnistria, când rromii se zbăteau pentru a supraviețui în fața frigului, foamei și bolilor, ne prezintă extrem de fidel evenimentele petrecute în acea perioadă, bazându-se pe mărturiile celor care s-au reîntors în România, ale supraviețuitorilor.

Romanul debutează cu relatarea unor evenimente petrecute în toamna anului 1942 („Începutul răului”), mai exact în luna octombrie, când șatrele erau adunate în comuna Vasilați, iar peste acestea „căzuse multă ploaie și chiciură”. Peisajul capătă un dinamism ascendent: „bătrânii și bătrânele sforăiau cu nepoții în dunele de fulgi”, iar câinii dormeau „în vatra stinsă a focului”. Ploaia, râul Olteț și caii care alergau „dintr-o parte în alta înfometați” parcă încercau să grăbească înălțarea Soarelui. Bruma se încăpățâna să se topească, iar copiii matinali se scăldau în apa rece. Bărbații bat cu ciocanele arama, pentru a o modela.

[sursa foto: vocearomilor.ro]

Trei oameni intrau în șatră, în timp ce bulibașa arunca cu bolovani în câinii care lătrau. Unul din aceștia era primarul satului, care le aducea o veste proastă:

„După vorbă, Bulibașa a înțeles că era ceva rău pentru șatra lui.

– Să vă dea Bulibașa un țol de prună. Aseară am adus-o din sat.

– Nu, Bulibașă, nu bem. Am venit să vă scoatem din România și să plecați din țara asta în Rusia. Așa am primit ordin.

Bulibașa tresări. Parcă l-a înțepat un șarpe veninos.

– Ce rău am făcut, mâncaț-aș curu’, primare, de ce ne faceți răul acesta mare?

Șatra veni și ea și i-a înconjurat pe străini. Se uitau și ei la primar și la jandarmi, dar nu știau ce se întâmplă cu el. Pentru ei Rusia ar însemna un stat oarecare, necunoscut.

– Domnule primar, domnule primar! strigă Bulibașa de două ori la primar, dar acesta se făcu că nu aude.

Ordonă jandarmilor să-și facă datoria, scoțând țărușii corturilor și zise:

– Strângeți-vă calabalâcul că dă mama dracului peste voi. Vă împușcăm ca pe iepuri! M-ați înțeles? zise primarul nervos.”

[sursa foto cover: new.vk.com]