Literatura de azi 
Ce voluptoase-s ploile de vară!…
Sunt veşnic calde şi catifelate
Ca braţele femeilor ce ne-nfioară
Cu-aceleaşi biblice senzaţii repetate
La infinit –
Ca ploile fără sfârşit –
Din clipa primului păcat
De Eva şi Adam sanctificat!…
Ce voluptoase-s ploile de vară
Când se-mpreună sexele, spre seară!…
Ce voluptoase-s picăturile de ploaie
Când le lăsăm să intre în odaie,
Să ne topească buzele timide
În buzele lor calde şi umide!…
Ce voluptoase-s picăturile de ploaie
Când ne repetă-n fiecare seară
Romanţa ploilor de vară –
Pe care noi,
Doi câte doi –
N-o mai cântăm nici pe ghitară,
De câte ori
Nerăbdători
Ne-nchidem tainic în odaie…
Ce voluptoase-s ploile de vară
Când ne-ntregesc cu stropii calzi de ploaie
Şi ne sărută, seară după seară,
Cu-aceleaşi buze pline de văpaie,
Eternizând acel „Da capo-al fine”,
Pe care noi îl repetăm fără ruşine
Pe-aceeaşi sofa din odaie
Armonizându-l cu-ale ploii şoapte
Până se schimbă seara-n miez de noapte…
Ce voluptoase-s ploile de vară
Când ne sărută până ne omoară…
Ion Minulescu
(sursa foto: greenly.ro)
