Mariana Rogoz Stratulat 
inima mea, un soare;
cuvântul meu,
ecou evadat din durerea munţilor;
gândul meu,
un regat în care sentimentele plutesc
deasupra timpului…
chiar dacă nu vă înţeleg pe voi,
chiar dacă nu-mi vedeţi aripile,
eu vă iubesc…
dar când ochiul vostru se va deştepta
va fi prea târziu,
şi eu n-am să pot să vă iubesc!
Voi plânge însă la ofilirea voastră!
Ah, fire de iarbă
îndrăgostite de moarte!
Foto: Andi Spot
