Tărie, Domnul Meu, îmi cer, şi-atât,
Când din cuvinte sunt şi humă,
Al Tău Cuvânt mi-e adăpost în gând,
Rostesc iertare, Ţie, Doamne-ntruna.
Greşind, tot mă gândeam la Tine,
Iertare, Dumnezeul meu, găsind,
În trupul tău, ce sângera prin lume,
Sunt pe o cale, ce mă va jurând.
Iar juraminte, Tu, nu ai cerut vreodată,
Îmi definesc părerile de rău acum-
De ce nu am venit să Te ascult îndată,
Când freamătul cel hulpav era inoportun?
Congestii pentru spirit îmi doresc,
Eu, Doamne, fără Tine, sunt în alăută,
Corola de lumini nu voi să o strivesc,
Îmi eşti, Doamne, pacea, care luptă.
Numai din Tine, ştiu cum e o suferinţă,
Numai cu Tine, Doamne, frâul se-ntăreşte,
Acel infim cuvânt e semnul de credinţă
Şi Aleluia, pentru Tine, Doamne, se numeşte.
Nu este jug de Om, şi nici de Tine,
Spun aste ganduri şi te văd aici, acum,
Suindu-mi inima pe ultimele flori, printre ruine,
Dar ştiu, că Tu, vei fi alături, în ceasul oportun.
Foto: Andi Spot