Un luptător

A fost un luptător. Pentru pace, pentru drepturile omului și pentru decență. Pentru memoria celor peste 6 milioane de evrei care au pierit în lagărele de concentrare. Pentru Israel. Pentru victoria spiritului uman în fața cruzimii și a răului.

A supraviețuit Holocaustului. A primit premiul Nobel pentru pace.

A fost numit „un maestru al cuvintelor” de către Benjamin Netanyahu, prim-ministrul Israelului. Și, totuși, spunea: „Poate că nu există cuvinte pentru ceea ce s-a întâmplat. Poate că nemții…, acei ucigași, au învins în cel puțin o direcție, în aceea că ne-au făcut pe noi, victimele, să nu mai găsim un limbaj care să descrie ceea ce ei ne-au făcut. Pentru că nu există vorbe care să exprime asta”.

Născut în România, Elie Wiesel (30.09.1928 – 2.07.2016) avea 15 ani când a fost trimis, împreună cu familia, la Auschwitz. A declarat, la sfatul unui prizonier bătrân, că are 18 ani – astfel, considerat apt pentru muncă, a reușit să scape cu viață.

„Dacă am supraviețuit, probabil că a fost un motiv. Trebuie să fac ceva cu viața mea. Este totul mult prea serios pentru a mă juca cu ea, deoarece altcineva în locul meu ar fi putut fi salvat.” (Elie Wiesel, 1981)

Și a făcut multe cu viața lui. Și-a îndeplinit misiunea pe care a considerat că o avea. În primul rând, aceea de a vorbi și de a-i face pe ceilalți să nu uite.

Pe 2 iulie 2016, Elie Wiesel s-a stins, înconjurat de familia sa. Vorbele și acțiunile sale rămân pentru totdeauna.

(citatele din Elie Wiesel sunt preluate de pe edition.cnn.com)

(sursa foto: lifestylesmagazine.com)