Minunata lume a jazz-ului

Muzica l-a salvat atunci când devenise delicvent juvenil şi ajunsese la Căminul Colored Waifs. Acolo, Louis Armstrong (4 august 1901 – 6 iulie 1971) învaţă să cânte la trompetă făcând, astfel, o pasiune din muzică, mai ales pentru jazz-ul care tocmai lua avânt. Evoluţia sa rapidă în domeniu l-a ajutat să ajungă în importanta formaţie Kid Ory pe când avea doar 17 ani şi, de asemenea, i-a înlesnit accesul la formaţii de dans ce performau pe vasul fluvial Mississippi.

Primele momente de glorie le cunoaşte la doar 20 de ani, când deja era invitat să cânte alături de interpreţi importanţi ai vremii, cum ar fi: fraţii Johnny şi Baby Dodds sau pianista Lil Hardin, cea cu care Armstrong se va căsători în 1924; Louis şi Lil Armstrong au divorţat în 1931.  În această perioadă a creat capodopere: Hotter than That, Struttin’ with Some Barbecue, Wild Man Blues şi Potato Head Blues. Armstrong era deja celebru în 1929, când a plecat de la Chicago la New York, ca să cânte în spectacolul de revistă Hot Chocolates.

Virtuozitatea sa neîntrecută îl recomanda de cele mai multe ori pentru solo-uri, reuşind de fiecare dată să-şi îmbogăţească gama de interpretări şi obţinerea unor note înalte invidiate de alţi interpreţi. Acestea se pot distinge bine în piesele lui: That’s My Home, Body and Soul şi Star Dust.

Din 1935 până la sfârşitul vieţii, cariera lui Armstrong a fost coordonată de Joe Glaser, care a angajat orchestrele lui Armstrong şi i-a ghidat cariera actoricească (începând cu Bani din cer, 1936) şi apariţiile radio. În majoritatea apariţiilor lui Armstrong în filme, la radio şi la televiziune, era prezentat ca un artist cu umor. A jucat un rol dramatic în filmul New Orleans (1947),  în care a cântat, de asemenea, alături de Dixieland. Aceasta a dus la formarea unei orchestre Dixieland, Louis Armstrong’s All-Stars, care a inclus, la început, şi alţi mari interpreţi de jazz, precum Hines şi trombonistul Jack Teagarden. Cam tot restul vieţii, Armstrong a făcut turnee prin lume cu schimbătoarele sexteturi All-Stars; „ambasadorul Satch” devenise faimos în ultimii săi ani pentru programul de turnee desfășurate aproape non-stop. A fost perioada marii sale popularităţi; a produs înregistrări de succes precum Mack the Knife şi Hello Dolly! (1969).

Imagini de pe: youtube.com

Infomaţii regăsite în Enciclopedia Universală Britannica, , Bucureşti, Ed. Litera, 2010, vol. I, pag. 290-291.