Legile șatrei (V)

În romanul Legile șatrei, autorul mizează pe opoziția dintre modernitate și tradiționalism, zugrăvind o societate a rromilor în plină schimbare, dar care pentru rromii tradiționaliști reprezenta un declin ce nu mai putea fi oprit. Spre finalul romanului, asistăm la instituirea familiei mixte, ca dovadă că avem de-a face cu o familie modernă, non-tradițională:

„Tomiță a luat-o pe Mara-n brațe și se duse cu ea spre cortul lui.

– Mară, trăiești, și eu trăiesc, amândoi trăim! Dumnezeu a fost cu noi, trăim amândoi!

– Nu ne mai desparte nimeni, nimeni! Șatra e a noastră!

– Nimeni nu ne mai desparte, Dumnezeu ne-a scăpat de moarte și de necaz! Soarele nu ne mai desparte!

– Tomiță, am scăpat din brațele lui Chioru și am scăpat și de foc și de moarte! – zise Mara.

– Apoi, Mara, și eu am scăpat de moarte datorită ție și lui Dumnezeu!

– Mulțumesc Domnului de sus, suntem liberi, suntem împreună!

Șatra se pregăti să plece prin satele și orașele cunoscute. Mara era în căruță lângă Tomiță. Acum, Tomiță era bulibașa, o baro al șatrei.”

Toate necazurile vor crea, de fapt, calea spre modernizarea necesară supraviețuirii comunității. Pe de altă parte însă, declinul a avut un efect ireversibil. Concepția tradițională asupra familiei rrome nu admite decât o relație conjugală intraetnică, caracterizată prin endogamie și conservatorism. Iată motivul pentru care cântecul cucuvelei de la începutul romanului produce spaimă în rândul rromilor, deoarece aceștia, probabil, presimțeau devalorizarea preceptelor tradiționale rrome, practicate și transmise din generație în generație.

Tomiță, nerromul, și-a reparat greșeala luând-o pe Mara de nevastă, după ce o abuzaze anterior: „L-au chemat pe Tomiță să o bată, ca să spună cu cine a trăit și cine plătește toată această rușine. Tomiță era ajutorul lui Mihai, bulibașa; el avea dreptul să bată pe cei pedepsiți de șatră”.

O altă greșeală făcută de același Tomiță, care este și cea mai gravă, este reprezentată de încălcarea dreptului fetei la o conduită proprie, prin violul nedestăinuit de care s-a făcut vinovat. Mai mult, tratamentul public la care a fost supusă Mara scoate în evidență percepția asupra femeii, caracteristică mentalității tradiționale rrome, de altfel profund patriarhală:

„Pielea ei fragedă se rupse și fata căzu în leșin. Turnară o găleată cu apă pe ea și fata-și reveni. Moș Șoșoi veni cu un șuriu* cu lamă albă, prinse cu mâinile lui osoase și uscate sânul fetei, apoi trase cu lama cuțitului. Sângele îi umplu mâinile și apoi dădu cu sare în rană. Fata căzu în leșin, căzu și Tomiță lângă ea.”

Faptul că Mara a fost pedepsită pentru o faptă de care nu a fost responsabilă demonstrează statutul inferior al femeii tradiționale rrome supuse bărbatului, atât în plan conjugal, cât și în societate. Totodată, scoate la iveală și dublul standard al societății rrome cu privire la ideea de greșeală și de compromis. În comparație cu bărbatul, femeia este mult mai vulnerabilă atunci când vine vorba de pierderea integrității morale și chiar fizice, fiind supusă – inevitabil! – oprobriului public și excluderii din societatea rromă. Singura șansă pentru a-i fi „spălată” rușinea era căsătoria cu cel care a necinstit-o, ajungându-se la un echilibru necesar depășirii momentului și continuării vieții comunitare.

Cu toate că Tomiță nu era apt pentru a deveni bulibașă, din cauză că nu era rrom, în final acesta devine liderul șatrei, deoarece își asumă rușinea dezvirginării fetei, sacrificându-se în numele loialității față de fată.

„– Moo – ziseră bătrânii – noi am rămas fără bulibașă, iar Tomiță nu e rrom curat să fie bulibașă! Fata este pusă pe lemne să ardă, dar ne-am gândit noi așa: cine-o ia de pe grămada de lemne o ia de nevastă, ca să nu piară neamul lui Mihai, bulibașa cel mare! Cine o ia acela va fi bulibașă!

– Cine s-o ia, mo, că e spurcată, cine s-o ia, cine dintre noi s-o ia de nevastă?

– Noi n-o luăm de nevastă, chiar de ne-ar face împărați! – ziceau tinerii șatrei.

– Atunci trebuie să ardă – ziseră bătrânii șatrei. Și când Șoșoi fu gata să dea foc lemnelor, Tomiță zise:

– O iau eu, mo, o iau eu, să aveți sămânță de la bulibașa Mihai, o iau eu așa spurcată cum e!

– Ia-o Tomiță, ia-o, să-ți trăiască și să ai parte de ea, să ai copii mulți și să ne mărești șatra!”

* rr. ćhuri (palatalizat: śuri) „cuțit”.

[sursa foto: pinterest.com]