Litera stacojie

Romancier și nuvelist american, Nathaniel Hawthorne (4 iulie 1804 – 19 mai 1864), născut în orașul Salem, statul Massachusetts, fiu al lui Nathaniel Hathorne și Elizabeth Clarke Manning Hathorne, și-a schimbat, mai târziu, numele în „Hawthorne”, adăugând un „w” pentru a se deosebi de rudele sale, inclusiv de John Hathorne, un judecător care a participat la Procesele Vrăjitoarelor din Salem. Hawthorne a frecventat cursurile Colegiului Bowdoin și l-a absolvit în 1825; printre colegii săi erau viitorul președinte Franklin Pierce și viitorul poet Henry Wadsworth Longfellow.

Hawthorne este cunoscut în zilele noastre mai ales pentru numeroasele sale nuvele (pe care le-a numit „fabule”) și pentru cele patru romane de dragoste scrise între 1850 și 1860: „Litera stacojie” (The Scarlet Letter), „Casa cu șapte frontoane” (The House of the Seven Gables), „Poveste de dragoste la Blithdale” (The Blithedale Romance) și The Marble Faun .

„În sfârșit, în locul acestor scene reveni piața cea simplă din orașul puritan cu toți oamenii adunați ce-și aținteau privirile către Hester Prynne – da, chiar spre ea – care stătea pe eșafodul stâlpului infamiei, cu un copil în brațe și litera A cea purpurie țesută în chip fantastic cu aur, pe pieptul ei. Putea fi adevărat? Își strânse copilul atât de puternic la sân, încât acesta scoase un țipăt, își coborâ privirea către litera stacojie, o atinse chiar cu degetul, pentru a se convinge că atât copilul, cât și rușinea erau reale. Da, aceasta era realitate ei și orice altceva dispăruse.(…)

-Vrei să fii bun, rogu-te, și să-mi povestești despre Hester Prynne, despre fărădelegile acestei femei și despre ce fapte au adus-o pe eșafod?

– Desigur, prietene, și cred că ți se umple inima de bucurie (…), să ajungi într-un ținut unde nelegiurea e urmărită și pedepsită sub ochii poporului și ai conducătorilor, așa cum se întâmplă în sfânta noastră nouă Anglie. Trebuie să știi că femeia aceasta a fost soția unui om învățat, englez prin naștere, din care a trăit multă vreme la Amsterdam, de unde, cu mulți ani în urmă, și-a pus în gând să treacă oceanul și să-și încerce norocul împreună cu noi, la Massachussets. Cu scopul ăsta, și-a trimis nevasta înainte, că mai avea de rezolvat niște treburi. (…) iar tânăra soție, vezi dumneata, fiind lăsată pe seama propriilor ei gânduri…”

(„Litera stacojie”, traducere Anca Florea)

Imagine de pe: slideshare.net